Ionut Simion

Boala asta perfida ma deschide din crestet ca pe o rodie de parc-as fi crescut pe vreun fel de ramura sub un fel de scut si materia ascunsa acolo ma scurge in

Trece-mi in cont o toamna expirata, Lasa in urma turma ta de cerbi, Gateste-mi de turnir ultima soapta, Ce te asteapta spanzurata-n frig. Platesc inca un rand de viata, Sa te

Daca pentru fiecare umbra simtita adanc, In ochii tai infloreste un zambet, Atunci clipele disperarii mele, Au fost bine cheltuite...

Mi-au slabit puterile de mag... Nici macar primaveri decente De o vreme Nu reusesc sa mai fac Pana si florile rebele Ce inca infloresc Sunt rapite din mine Atunci cand rapus de

Pe plaja-n 2Mai sorb astmatic cu-n pai dintr-o vodca.. uit de revolta si-mi chem picioarele sub sezut lungesc linistea unui sarut peste valuri intrate in rut iar

textul ce urmeaza este o rasuflare de iarna,scrisa-n 2 minute si de aceea daca va pare usor superficiala...ma rog de iertare! Sarbatori fericite tuturor si implinite dorinte in anul ce va sa

Cuvinte isirate sangerand pe hartie\' De un suflet absent,ramas necunoscut, Caruia i-a crescut maseaua de minte, Si apoi,cariata de vise,a cazut.. De o vreme clipa rasare

aveam o cană cu apă si un ochi iar apa tinea intr-o orbită a ei o alta cană cu apă si cealalta jumatate a ochilor mei... tineam inlauntru-ne apa si cu mine un fel de jurnal lichid al

Ma lasa de adorm in visul, Ce nu ma-ndestuleaza niciodat, Cauta-n port corabia lui maine, Si adu-mi calul negru langa pat. Desculta te intinde peste perini, Cu dorul meu navalnic

Ploaia a sters cenusa din ochi, Am ramas cu un curcubeu intre dinti.. Vand un suflet doar putin folosit, Il dau pentru douazeci de arginti... O sa impodobesc cu ei condurii,

Mi-am pus cuvintele in cui iubito, Departe esti definitiv, Si greu\' abia acum incepe, Caci te iubesc retroactiv. O noua iarna fara tine, Zapezile nu-mi mai ajung, Se strang in

Vorbeste-mi intr-o limba uitata, Ce incalzea inlauntru un manz, In timpul cand imperiul de iubire, Se insinuase si la tine-n gand. Caisii plansi in dimineti laptoase, Macii

avea lumina in ochi picura peste mine degete, saruturi copaci si ma hranea cu rasuflarea plina de maci intr-un fel pe care voi nu il puteti intelege

Am sa te Stefan Augustin In ochiul meu cel bizantin, Si n-am sa trec daca ma lasi Sa-ti fiu o vreme unicul Doinas. Sunt mai batran cu inc-o noapte, Mai risipit cu-n fel de

Nu te gasesc acasa cand plec de langa toamna, Cu pasul imblanzit de-o nestiuta teama, Ramane doar o urma de cer neterminat, Cuvant ce poarta ochiul pe malul celalalt. In brate-mi

Vreme este sa te nasti si sa nasti mai departe iubiri de a caror umbra sa te feresti cat mai aproape.. Vreme este sa inmuguresti si sa muguri alte povesti pentru

Ma iarta ca ti-am scris cu taciune pe frunte, Epitaful viselor mele marunte.. Pentru o vreme desenul de verde al vietii, Imi asternuse cu iubire si zambet peretii.. Acum,desfacut in

In fiecare zi renunt la un ideal.. ajunge doar sa concep embrionul unui curcubeu ca apoi sa moara lipsit de sansa reflexiei.. In fiecare zi esuez

Ruine si cioburi de inceput de lume halebarda ruginita a timpului cade implacabil si frange masa rotunda a soroc de cruda atingere sabia musca

Desi vad azi ,in oglinda prinsa-n perete, Cum peri albi,doi,patru-mi scapara-n plete, In cea din launtru-s inca copil, Usor ca un fulg,un pic imbecil... Cum o parte

Tampla-mi pulseaza a lacrima neinteleasa si cred ca undeva asteapta sentimentul de treapta o ultima respiratie nedreapta.. nu cred in viata in moarte

au venit aseara camioanele , goale , aglomerând inutil spațiul nostru de plâns au imparțit cuvintele iubirii in silabe insa pentru asta camioanele nu vor fi niciodata deajuns noi si

aveam un prieten ce promovase la prima incercare examenul pentru disperare si a primit drept premiu de la un om aparte un alambic sa-l tina aproape si sa distileze apa de