Poezie
tu...cel esential
1 min lectură·
Mediu
aveam un prieten
ce promovase
la prima incercare
examenul pentru disperare
si a primit drept premiu
de la un om aparte
un alambic
sa-l tina aproape
si sa distileze apa de mare
in combinatie
cu un ingredient secret
iscat in anume conditii
de soare
si toate noptile
pe care cerul le-a adus
cu stele sau fara
la apus
se contopeau molcom
in alambicul aramiu
ce se transforma
in carne
devenind viu
acum nimeni
nu-si aminteste
clipa-n care
a ramas lipita
de margini o piatra
cantarita in ochi
de omul meu
si apoi aruncata
cat mai departe
pe cealalta parte a lumii
ridicandu-si genunchii
deasupra genunii
mai inalt decat lumina
de la el mi-au ramas
cateva file de carte
dintr-un indreptar
scris anume
pentru zane, pitici
si pentru nemoarte.
033152
0
pagini manjite cu adevaruri discrete...
Totusi, nu era \"de la el mi-au ramas...\"?