Poezie
transcendență circulară
1 min lectură·
Mediu
de prea mult cerc
am obosit
să țin
cu dinții
timpul ce rotește
din spate
jumătatea mea de spin
și tot sperând
zănatic
poate
am uitat să vin
iar dacă mori
din când în când
câte puțin
eu mă oblig
să-mi nască dorul
din palme
urieșe rânduri
de mălin
și de nu eu
atunci
poate feciorul
ce-o să-l ademenesc
la viață
lângă lumea mea
va trebui
să ne învețe zborul

055015
0

de mult prea multă elipsă
în jurul aceluiași soare
te-au uitat mugur de mălin
pe muchii urieșe de eclipsă
într-unul din focare...