Poezie
axa iubirii
1 min lectură·
Mediu
Sunt ultimul corb alb
si intr-o vreme
haituiam iubirile
prin teoreme.
inventam radicali si elipse
iubind concomitent
doua functii de vise
derivate-n narcise.
de atunci ranile
au ramas deschise
incat,ordonat
sarut talpile unei abscise...
aria mea laterala
stand in picioare pe luna
este egala
unui picior de primavara...
iar volumul ce l-am dezlocuit
inotand intre marginile tale
este cat un copil
si nu ma mai doare...
054218
0

Oriana a avut dreptate, ea te-a remarcat prima. Sunt multe realizari aici, interesanta cu totul fiind \"picior de primavara\" si impletirea aceasta dintre o gandire concreta, definita prin masuri geometrice si una abstracta, intermitenta, dar solara si optimista - picior de primavara, marginile mele...Un fel de stoicism, o acceptare - \"si nu ma mai doare...\" Felicitari!