Poezie
uitata poveste
1 min lectură·
Mediu
nu te descălța
nu acum
intră
intră oricum
cât vezi cu ochii
te poți așeza
oriunde
câtă vreme
îmi țin mâinile
aproape rotunde
în jurul tău
trage-ți aproape
niște lacuri
și lângă ele
pune într-o doară
și ceva copaci
în timp
ce o să spui
încă o dată
istoria mistrețului
în care ai fi dorit
să mă îmbraci
pe scenă
singură-i acum
prim-balerina
și s-a făcut târziu
iar în culise
nu mai așteaptă
nimeni
hăitașii
cu prințul în frunte
au plecat
nu se zăresc
niciunde...
014010
0
Au trecut pe lângă mine,
alai domnesc
cu prințul în frunte,
îmbrăcat în inima de aur
a inorogului acest.
Spre împărăția lui Niciunde
călătoreau fără teamă,
au trecut precum păsările
de fier și aramă
prin palmele Mântuitorului.
Brațele copacilor
de alabastru
i se rotunjeau coroană
în jurul spinului albastru
din inima-i morgană.
Ce motiv să fi avut
ca să dispară, căutătorul
celui mai frumos poem,
altul decât acel temut
blestem de a-l trăi boem?