cu ploaia

Ce frumos,ce sugestiv!

\"atata zbatere
(...)a tot tocit
din muchii
a tot tocit
din sens
de a ajuns
sa ma inunde
cerul...\"

(dianaMorgenstern)

Da, da. Prima strofa e preferata mea:
calaret al ploii, calaret al timpului
in-vers .
Din cauza sonoritatii, dar nu numai, (trebuie sa mai fie o speranta!), parca as indulci putin :\"a mai tocit/din muchii/a mai tocit/ din sens\"
Si apoi, mai da o sansa vietii, de care ne vindecam o singura data (si nici atunci daca suntem crestini):
\"m-am vindecat
tot rumegand
povesti
de inorogi
de intelesuri
si de lume
incat acum
cu ploaia doar
mai poti
sa ma gasesti\"

Iarta-ma ca am intrat iar nedescaltata!

talpile cu noroi m-au adus pana aici; cam albastra poezia ta; ma dor ochii...ploua...frumos, se leaga cuvintele, intr-un rimt stiut de tine.

va raman indatorat pentru trecere si comentarii!
licornele au incunviintarea mea sa intre intauntru fara a bate la usa si fara sa se descalte...cu osebire o licorna marina:)