Ionuț Georgescu

m-am prezentat cu un cupon de reducere decupat dintr-un poem vânzătorul m-a privit condescendent și mi-a spus că pot să cumpăr dragoste din raionul de lucruri uzate fără kit de instalare am

nanosecunda de până-n primul te iubesc cam asta-i frumusețea în rest multă tropăială a cuvintelor în care nu mai crezi și zile care trag să moară în șant precum câinii loviți de mașini unde să

niște tipi au datat cu precizia carbonului 14 fericirea demult foarte demult când singurul pericol erau lupii și la masă se puteau scobi în dinți cu așchii de cremene schițele din peșteri

în fiecare dimineață găsesc în trupul meu diferite obiecte uitate după operație de un chirurg distrat azi am găsit sub feșe de carne degetul tău arătător cel care despica pe

în fiecare zi decupez din poeme cupoane promoționale să pot cumpăra de la reduceri dragoste vin chiar și omul de tinichea a fost într-o după amiază la ofertă eu le strâng conștiincios le pun

Când voi fi rege îți voi cumpăra o corabie și o mare și un zeu care dansează zice Nietzsche că ăștia sunt adevărăciuni universul nu funcționează fără îți voi rescrie în caietul dictando toate

mate, lasă dracului așteptarea dacă nu știi când să ucizi o iubire nu meriți să o trăiești uită femeile pe care le stii cum încep și cum se termină alea care te iubesc atât de mult încât nu-ți vor

filozofului îi plăcea enorm mujdeiul de usturoi chiar dacă acest lucru îi provoca instant o criză de gastrită și o redimensionare a universului său suicidar viața e la fel de lipsită de sens ca

Idiotule, Dumnezeu, pe persoană fizică, nu se mai bagă în chestii de alcov. Ultima dată când a făcut-o, punându-i coarne lui Iosif, a fost foarte aproape de un dezastru. Risca deconspirarea,

Dor singurătate în travesti și Roca cu celebrarea lui Nimeni cel care ne ajută să presupunem că am fi cineva urme sau pași consecuție logică sau impas cognitiv nu știu hai să definim binele

mă doare capul și mă supără ochii spune Joyce mă omoară cu zile stomacul continuă Proust cam așa a fost toată discuția de la întâlnirea senzațională a celor doi nimic despre șuvițele care

Noi nu am închis niciodată un cerc. Acea figură geometrică asociată perfecțiunii. Pe care preoți plictisiți o transformă într-un inel. Codul deontologic conjugal purtat ostentativ și

Dumnezeu este surd și pentru a-i spune ceva trebuie să scrii pe hârtie. Așa am citit în poeziile bune. Și cad în cea mai a dracului depresie. Ultima mea spusă pe hârtie e un bilet prins cu magnetul

Ataraxia înțelepciunii e un zero barat față de ataraxia produsa de o femeie dimineața. Chiloții mototoliți şi sânii adormiți pe ceaşca de cafea fac tactilul să ia valențe extatice și buzele încearcă

În fiecare noapte se spânzură cineva în noi nimeni nu știe dacă e mecanică repetitivă sau metafizică manelistică o viața mea o viața mea dimineața meticuloși încercăm să-i reașezăm scaunul sub

Istoria lumii va consemna că aceasta nu era iubire era un război desuet pentru dreptul de proprietate asupra celor mai banale teritorii longitudinalele și latitudinalele „mneața” și „noapte