Băi, cartezieni împuțiți, de unde să vă dau eu explicații la gravitație? Auzi, ipoteze traductibile în formule... controlabile experimental... Idioților, un dat nu poate fi explicat. Ca și dragostea.
m-am prezentat cu un cupon de reducere decupat dintr-un poem
vânzătorul m-a privit condescendent
și mi-a spus că pot să cumpăr dragoste
din raionul de lucruri uzate
fără kit de instalare
am
nanosecunda de până-n primul te iubesc
cam asta-i frumusețea
în rest
multă tropăială a cuvintelor în care nu mai crezi
și zile care trag să moară în șant
precum câinii loviți de mașini
unde să
niște tipi au datat cu precizia carbonului 14 fericirea
demult
foarte demult
când singurul pericol erau lupii și la masă se puteau scobi în dinți cu așchii de cremene
schițele din peșteri
în fiecare dimineață
găsesc în trupul meu diferite obiecte
uitate după operație
de un chirurg distrat
azi am găsit
sub feșe de carne
degetul tău arătător
cel care despica pe
în fiecare zi decupez din poeme cupoane promoționale
să pot cumpăra de la reduceri
dragoste
vin
chiar și omul de tinichea a fost într-o după amiază la ofertă
eu le strâng conștiincios
le pun
Când voi fi rege îți voi cumpăra o corabie și o mare
și un zeu care dansează
zice Nietzsche că ăștia sunt adevărăciuni
universul nu funcționează fără
îți voi rescrie în caietul dictando toate
să știi că nu mai poți obține nimic de la mine
mi-am ars toate corăbiile
mai rămâne să intabulez câteva cuvinte aflate în devălmășie
și sfârșitul lumii ne va prinde cu un partaj corect
am păstrat
mate, lasă dracului așteptarea
dacă nu știi când să ucizi o iubire nu meriți să o trăiești
uită femeile pe care le stii cum încep și cum se termină
alea care te iubesc atât de mult încât nu-ți vor
strânge-te puțin
fă-mi loc în mine
încerc zadarnic să sparg ferestre în cerul ăsta declarat statistic și arhitectonic
perfect
nu-mi iese nimic
dumnezeii
teiști și panteiști
mă-njură că le
filozofului îi plăcea enorm mujdeiul de usturoi
chiar dacă acest lucru îi provoca instant o criză de gastrită
și o redimensionare a universului său suicidar
viața e la fel de lipsită de sens ca
Poeți fără sonete n-ar trebui să fie,
Nici soare fără heliu, nici lună fără praf
Iar versul alb sau gri, intabulat stihie,
Pe rug să ardă-n spume, jelit de un taraf
Să recităm sonete, să bem pentru
Idiotule,
Dumnezeu, pe persoană fizică, nu se mai bagă în chestii de alcov. Ultima dată când a făcut-o, punându-i coarne lui Iosif, a fost foarte aproape de un dezastru. Risca deconspirarea,
Dor
singurătate în travesti
și Roca cu celebrarea lui Nimeni
cel care ne ajută să presupunem că am fi cineva
urme sau pași
consecuție logică sau impas cognitiv
nu știu
hai să definim binele
cum poți să pleci
să trăiești cu două inimi
când mie
fără niciuna
mi-e atât de greu
așa îți fredonam din baie
în fiecare dimineață
și devenisem atât de neîndemânatic
încât mă pișcam pe
mă doare capul și mă supără ochii
spune Joyce
mă omoară cu zile stomacul
continuă Proust
cam așa a fost toată discuția de la întâlnirea senzațională a celor doi
nimic despre șuvițele care
Noi nu am închis niciodată un cerc. Acea figură geometrică asociată perfecțiunii. Pe care preoți plictisiți o transformă într-un inel. Codul deontologic conjugal purtat ostentativ și
habar n-am dacă te mai iubesc
orb încerc să te reconstitui
nu reușesc să-ți scot zâmbetul și mai bine mă opresc
aproximativă nu ai niciun farmec
încerc să mă inspir de la celelalte femei
și
Dumnezeu este surd și pentru a-i spune ceva trebuie să scrii pe hârtie. Așa am citit în poeziile bune. Și cad în cea mai a dracului depresie. Ultima mea spusă pe hârtie e un bilet prins cu magnetul
Ataraxia înțelepciunii e un zero barat față de ataraxia produsa de o femeie dimineața. Chiloții mototoliți şi sânii adormiți pe ceaşca de cafea fac tactilul să ia valențe extatice și buzele încearcă
În fiecare noapte se spânzură cineva în noi
nimeni nu știe dacă e mecanică repetitivă
sau metafizică manelistică
o viața mea
o viața mea
dimineața
meticuloși
încercăm să-i reașezăm scaunul sub
Istoria lumii
va consemna că aceasta nu era iubire
era un război desuet
pentru dreptul de proprietate asupra celor mai banale teritorii
longitudinalele și latitudinalele „mneața” și „noapte
noematica mea
de toate zilele
și toate nopțile
mă implor să nu-ți mai scriu
poezia e doar un banal procedeu de evacuare a sinelui
cuvintele nu mai deschid calea cunoașterii
din când în
juridic, dragostea e un interes nepatrimonial. Biologic, un tropism. Altfel, o prodigalitate de nepermis a sufletului.
câteodată, liturghia unui anahoret care știe că nu există cunoaștere a ceea