Poezie
Cruci la răscruci
despre stringuri și alte întrebări
1 min lectură·
Mediu
cum poți să pleci
să trăiești cu două inimi
când mie
fără niciuna
mi-e atât de greu
așa îți fredonam din baie
în fiecare dimineață
și devenisem atât de neîndemânatic
încât mă pișcam pe obraji cu
gilletul
și scăpam întrebările tale pe jos
îți plăcea să dansezi cu tălpile goale pe cioburile lor
nu dădeai doi bani pe fericirea laică
doar raiul și iadul sunt veșnice
îmi strigai și spărgeai vitrina cu mirese
până și liberul arbitru are complexe de provincial
se simte ca un câine legat de căruță ce trage după sine drumul
într-o zi
cuvintele au început să facă un ocol atât de mare
încât ajungeau deja cruci
pentru pomenirea
a doi cetățeni
pe care wikipedia
îi considera că ar fi fost
pe timpul vieții lor
de treabă
0101.037
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionuț Georgescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionuț Georgescu. “Cruci la răscruci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-georgescu/poezie/14189916/cruci-la-rascruciComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
simți delic bine daca nu v-aș spune că îmi place mult ce aduci aici. E aiurea că nu prea ai mare lucru de spus si poate nici nu trebuie.
0
- delic, v-as spune, apoi ce aduci... sunt stangacii și te rog sa mi le ierti. In schimb in partea a doua se strecoara o stangacie - tu ai mare lucru de spus! E aiurea sentimentul meu de a nu gasi ceva prea bun de spus. Dar sunt sigur ca ai inteles
0
IG
n-am înțeles nimic, aș vrea să cred că e vin la mijloc și nu altceva. Nu știu nivelul tău de cultură, mă văd obligat să îți explic de ce fac referire la Ionesco, ăsta are un volum în care îi pupă și îi scuipă pe Arghezi, Barbu etc.
0
IG
"îi pupă și îi scuipă pe..."
0
ai intuit tu ceva – de unde și vorba celebră „se îmbată și face sesizări – ai prins-o? Am recitit și recunosc – ți-am spus-o ieri (mă rog!) ți-o zic și pe trezie – îmi place. Punct. Sau, ca să mă exprim standardizat: „am rezonat” – whatever. În plus, îți mulțumesc și pentru referința culturală (plus notele explicative – plus erata)
0
Distincție acordată
Despre pierdere, identitate, dualitate, autorul a mai scris. Probabil că toate acestea derivă din suferinţa sa profundă, mascată, deseori, prin ironie sau autoironie. Cadrul în care se regăsesc şi se manifestă trăirile sale este unul în care obiectelele banale ale micului său univers provoacă răni ireparabile. Acestea se juxtapun cu imaginile cotidiene, în care, citându-l pe autor, veritabil critic al societăţii, până și liberul arbitru are complexe de provincial şi se simte ca un câine legat de căruța ce trage după sine drumul. Şi toate aceste experienţe tragice sunt reduse, din păcate, la simple informaţii statistice, asta în cel mai fericit caz. Felicitări!
0
IG
atât timp cât vii cu statuia ta în comentarii
0
dacă bine am înțeles mesajul stringurilor, un monolog intern frământând problema atașamentelor, devenite uneori răni (tăieturile din obraz, din tălpi) după neîndemânarea înțeleasă ca intenție, răspunsă cu gesturi spărgând parcă fără beneficiul dubiului, amintiri comune, păstrate până atunci cu reverență.
Versuri memorabile în contextul (dar și independent, al) înțelegerii tardive al unui pseudo-determinism, al drumului ”ales” ca rezultat al unor simțăminte manipulate:
”până și liberul arbitru are complexe de provincial
se simte ca un câine legat de căruță ce trage după sine drumul”
Așa mi se pare că am perceput măcar ceva din poemul Dumneavoastră.
Cu respect,
rc-m
Versuri memorabile în contextul (dar și independent, al) înțelegerii tardive al unui pseudo-determinism, al drumului ”ales” ca rezultat al unor simțăminte manipulate:
”până și liberul arbitru are complexe de provincial
se simte ca un câine legat de căruță ce trage după sine drumul”
Așa mi se pare că am perceput măcar ceva din poemul Dumneavoastră.
Cu respect,
rc-m
0
IG
candoarea pe care o emană comentariul
0
