Femeie la cafea

Ataraxia înțelepciunii e un zero barat față de ataraxia produsa de o femeie dimineața. Chiloții mototoliți şi sânii adormiți pe ceaşca de cafea fac tactilul să ia valențe extatice și buzele încearcă să respecte caietul de sarcini al unei creații de mântuială. Femeia în zori nu poate fi decât un ereziarh ce nu poate fi excomunicat. Și, mai ales, somnoroasă pentru a justifica un exces al privirii. O categorie filozofica ce ordonează rațiunea. Picioarele îi sunt singurul strigăt din arealul logicii. Îmi place să-i vând duminici. Existență îmbrăcată în sacoul budismului, fără scop, fără sens. Ea se fâstâcește și lasă un bănuț de tristețe în ceașca de cafea. Impozit pe iubiri uitate sau ratate. Din când în când trage cu sete dintr-o țigară aruncată de un dumnezeu de serviciu, obosit, dar mai ales nervos că poezia nu mai vindecă nimic. Câteva șoapte rostite în sistem binar încearcă să o scoată din inerția emoțională. Femeia în chiloți mototoliți nu știe ce trebuie găsit, ce trebuie uitat