Poezii

Rațiune și simțire într-un ghem de-ncape-n palme Piele fină și bălana-n mormoloc ce se zbate în cojoc, Miaună la miezul nopții ,zvârcolindu-se pe loc, Printre ramele ferestrei se avântă în

IFIonescu Florin

0

0

Pe înecarea stelelor în mare Sub lunga timpului cărare, Pribeag cu capul în mâini Întins pe bancă,ascultând al râului cânt Stele călătoare se umblau în sufletul meu , Stelele pluteau în

IFIonescu Florin

0

0

Eram copil,umblam și mult... Nicio clipă n-a trecut că se făcuse noapte, așa e-n joacă... Singur sub clarul cerului pictat de stele mă gândeam la Luna, trăiesc sub ea numai odată

IFIonescu Florin

0

0

Aș vrea să știu ce este adevărul... Ori totul este nevăzut ca cel de sus Și toate curg prin oglinda ochiului Refelctandu-se pe sine În deșerturi africane Fără apă ,însetat,tot

IFIonescu Florin

0

0

Nopțile cad peste noaptea cea blândă , Visele-mi șuier prin beznă cu farul , Ziua răsar Soarele-n mare Căutând pe buzele tale durerea și visul. Soarele-mi plânge-n suspine ușoare

IFIonescu Florin

0

0

Pe o piatră de izvor , Munca omului cu zor Strecurând prin ciur după pietre prețioase, Firicele de izvor de pe vârf de munte stoarse. Sunt recunoscător ploii ce împinge izvorul spre

IFIonescu Florin

0

0

Roboțeii de aramă unși frumos cu aur pur, În orașe de aur,în vise la fel de pure Și cu ceasul la ureche Tic-Tac-dimineața sună- Și cheițele din spate intorcandu-și zi de zi. Cu

IFIonescu Florin

0

0

Îngerul greoi cu aripi de plumb caută în hău sufletele moarte Îngerii cu aripi de plumb învelindu-i în sicrie, sufocați de greutatea aripilor de plumb. Aerul gros îneacă

IFIonescu Florin

0

0

Bulevardul inimii tale,întunecat și rece , Fantomele iluminează orașul întors invers , Licuricii străbat întunericul rece Căutându-mă să mă rescriu în vers,invers, Vaporii sudorii mele

IFIonescu Florin

0

0

Mii de vremi în zare privirea ta uitată M-așteaptă din chinul meu din mare În mii de zări lăsată; Ești farul ce veghează noaptea Și întoarce vasele la țărm ,furate Din mii de vremi

IFIonescu Florin

0

0

Poezia bate-o vântul De mă cată sub pământ, Armonia bate-o gândul De mă scoală o să cânt. Codrii vechi și iară noi Stând înfipți în rădăcini Mă trezește un vulpoi

IFIonescu Florin

0

0

Începutul fiecărei zi e Dumnezeu Ascuns pe buricul degetelor noastre Se simte și în adierea dimineții La fel și în răsăritul nopții; Divinul e în fiecare De la mic până la mare,

IFIonescu Florin

0

0

Lumânarea se ofilea Și prietenul meu odată cu ea Erai rece,căzut peste mine Degetele ne erau lipite ,picioarele la fel ȘI amutisem lângă tine Și nu suflam prea tare Și

IFIonescu Florin

0

0

Fâlfâie încisă tabla pe spate, Rugina pătrunde pieptul lucios, Atlantidele toate,ascunse de apă. Ceara de Soare topită , Parjoliti, umbrele fără pânză In marea albastră petalele

IFIonescu Florin

0

0

Am trasat un cerc,lângă izvor și mă roteam de la dreapta la stânga, atât de repede... florile se micsorau copacii creșteau pitici lacrimile curgeau înapoi în ochi pielea-mi

IFIonescu Florin

0

0

Valuri de întuneric,suflă mantia de noapte Pseudopodele înalte , Ghiarele ce sfâșiau pământul Mușcând bucată cu bucată Insula ce sprijină izvorul Din norii arginti,ca fantasmele

IFIonescu Florin

0

0

De al pheonixului foc O lacrimă mi s-a prelins pe frunte ca o sabie de foc rănit adânc săgeți de vânt lovit de cânt salve de plumb de mă rapun . Rămas pe câmp

IFIonescu Florin

0

0

Zgudui cerul și pământul Albă aripă de nea,argintie ce răsare Fulgerul ce tăie cerul , Și cu aripa cea neagră Cum e cerul fără Soare Despic cerul de pe lacuri de pe mări de

IFIonescu Florin

0

0

L-al porții prag,te-am părăsit Visez și n-am cuvinte Să mă strecor printre ai mei Ca cerberul de latru cu câinii vagabonzi Au trecut prin mine pietre și săgeți,gloanțe lasere și

IFIonescu Florin

0

0

Cu miros de iasomie , Vântur cerul pe câmpie Scânteie pe lac,florile ce dimineața cad Vântul,tremura spicele-n pământ Ce le schmba-n valurele Și mă duc încet pe ele. Noaptea

IFIonescu Florin

0

0

M-am ridicat din tine Să văd lumea mai bine, Mă ridic ușor la cer Dintre marea de furinci De-al lor smog pe cer nu urc Să patimim,de ei nu au scăpare Fartatii mei și eu

IFIonescu Florin

0

0

A fost odată de când timpul Erou viteaz măreț și drag De la oraș urban chiar și-n sat rural Eroul indragit,al nostru Superfluu Priviți pe cer e o pasăre nu ,e un avion

IFIonescu Florin

0

0

..merg ,merg, ziua întunericului rozele,nisipul pământului, apa,nisipul întunericului nisipul iar și ... fericirea M-a părăsit cufundata-n nisip,umbra în întuneric

IFIonescu Florin

0

3

M-am trezit la miezul nopții cu un ceas deasupra mea Când ticăia când se oprea Tic... Tic... M-am ridicat din pat să merg până la geam dar făceam doi păși și-un tic...și mă tragea-napoi

IFIonescu Florin

0

1

Nu m-a durut când m-ai născut Nici n-am plâns chiar am zâmbit Căci deasupra casei mele a răsărit o stea Când m-ai născut nu m-ai numit Un nume doar atât îți cer,te rog Și

IFIonescu Florin

0

0

Și cum s-o uit pe ea,dragă mea iubită Când mă săruta și mă-ncuraja De ce m-ai părăsit iubito ? De dragul tău divin,să ști Eu mi-am construit o navă Cu unelte de la tata și

IFIonescu Florin

0

1

Zdobeste-mi sufletul Nu-mi ierta cuvântul Aruncă-l și distruge-l Că tare trist am fost când m-ați părăsit Cuvinte nesimțite de ce m-ați părăsit ? Ce nesabuit am fost

IFIonescu Florin

0

0

Am ajuns la nemurire, Trait-am precum clipele Ca un vis într-un chibrit Epigon al clipelor Ca Pheonix la viață Un strop din apa vie Aș renunță la tot ,la Univers Ca

IFIonescu Florin

0

0

Mulți își bat piroane Și spun că-s nestemate Și pleacă de acasă fără oglindă Și vor un loc pe firul de păianjen Când ei ucis-au sfintele minune Din nisip facut-au piramide

IFIonescu Florin

0

0

Sunt singur... Singur pe râul înghețat , Vântu-mi bate în spate și îmi șoptește Ninsoarea cade lin, Dar vântul o învârte și o aruncă ... Genunchii îmi sunt înțepeniți, Mă

IFIonescu Florin

0

0

Cad din cer....pe timp de vară, Mesaje dure din cosmos, Amintesc de vechii lideri ai Terrei, De început și de sfârșit, Timpul tot ei stăpânesc Simte durerea da timpul ba, Să

IFIonescu Florin

0

0

Fecioară perfectă,pictată în stele Buzele moi să le simt, Și să gust prin tine totul din haos, Sărutul morții pe buzele mele. Și aripi de plumb să-mi dispară, Să merg prin

IFIonescu Florin

0

0

De mult timp n-am mai simțit Raza pur a dimineții Haosul a existat , El este pretutindeni Liniștea m-a cuprins În cantecu-i dulceag . Cu mișcări nedefinite , Toți

IFIonescu Florin

0

0

Plâng,făr de lacrimi Când privesc râul ce în veci nu se oprește Suspin și suflu adânc... Furtună de cuvinte pe cer. Cerul alb ca o tablă nepictata Seara puncte de lumina

IFIonescu Florin

0

0

Asiduu leg lacrimi cu o sfoară, Dar mereu se prăbușesc Plâng,mâhnit am sufletul. De ce nu m-am născut perfect? Mereu ,precum Sisif în zadar Să leg lacrimile ce îmi cad

IFIonescu Florin

0

0

Îti citesc in palmă: Ai picioare,mâini si ochi Ai gleznele fierbinți Parul,ating buzele moi usor Ai fruntea alba,netedă Îti citesc in stele... Te privesc pe tine. Îți citesc pe

IFIonescu Florin

0

0

Ating totul prin cuvânt Liman atins doar de savanți, For interior nestins Atins de muzica perfectă . Oază de nesfârșit,plouă făr de sfârșit , MItic firmament de un abis Ele

IFIonescu Florin

0

0

Timpul este o muzică perfectă Curge și ne mângâie Timpul ne imbalsameaza,ca pe o mumie Doar când muzica este auzită Muzica este simțită Dar nu toți o înțeleg Un joc de

IFIonescu Florin

0

0

Fata Morgana,Fata Morgana Printre vise în oglindă te privesc Privind pe cer de lună plină, Întuneric,înconjurat de ape Pe nisip de pe tărâm Falnic fisez Fata Morgana...

IFIonescu Florin

0

0

Să te ating... Într-o privire cu totul te înghit Semiluna mea Să te ating...mi-e frică Stau lângă tine,mă privești Să sprijin ca Atlas,Pământul Ce gravitează în jurul

IFIonescu Florin

0

0