Ionescu Florin

Rațiune și simțire într-un ghem de-ncape-n palme Piele fină și bălana-n mormoloc ce se zbate în cojoc, Miaună la miezul nopții ,zvârcolindu-se pe loc, Printre ramele ferestrei se avântă în

Pe înecarea stelelor în mare Sub lunga timpului cărare, Pribeag cu capul în mâini Întins pe bancă,ascultând al râului cânt Stele călătoare se umblau în sufletul meu , Stelele pluteau în

Eram copil,umblam și mult... Nicio clipă n-a trecut că se făcuse noapte, așa e-n joacă... Singur sub clarul cerului pictat de stele mă gândeam la Luna, trăiesc sub ea numai odată

Aș vrea să știu ce este adevărul... Ori totul este nevăzut ca cel de sus Și toate curg prin oglinda ochiului Refelctandu-se pe sine În deșerturi africane Fără apă ,însetat,tot

Nopțile cad peste noaptea cea blândă , Visele-mi șuier prin beznă cu farul , Ziua răsar Soarele-n mare Căutând pe buzele tale durerea și visul. Soarele-mi plânge-n suspine ușoare

Pe o piatră de izvor , Munca omului cu zor Strecurând prin ciur după pietre prețioase, Firicele de izvor de pe vârf de munte stoarse. Sunt recunoscător ploii ce împinge izvorul spre

Jocul din copilărie … urcatul de-a bușilea a primei scărițe urcatu-n toiag tot mai sus și scaritele roiesc,una la fiecare pas și parcă uric pe benzi rulante ce coboară trase de sus

Roboțeii de aramă unși frumos cu aur pur, În orașe de aur,în vise la fel de pure Și cu ceasul la ureche Tic-Tac-dimineața sună- Și cheițele din spate intorcandu-și zi de zi. Cu

Îngerul greoi cu aripi de plumb caută în hău sufletele moarte Îngerii cu aripi de plumb învelindu-i în sicrie, sufocați de greutatea aripilor de plumb. Aerul gros îneacă

Bulevardul inimii tale,întunecat și rece , Fantomele iluminează orașul întors invers , Licuricii străbat întunericul rece Căutându-mă să mă rescriu în vers,invers, Vaporii sudorii mele

Mii de vremi în zare privirea ta uitată M-așteaptă din chinul meu din mare În mii de zări lăsată; Ești farul ce veghează noaptea Și întoarce vasele la țărm ,furate Din mii de vremi

Poezia bate-o vântul De mă cată sub pământ, Armonia bate-o gândul De mă scoală o să cânt. Codrii vechi și iară noi Stând înfipți în rădăcini Mă trezește un vulpoi

Începutul fiecărei zi e Dumnezeu Ascuns pe buricul degetelor noastre Se simte și în adierea dimineții La fel și în răsăritul nopții; Divinul e în fiecare De la mic până la mare,

Lumânarea se ofilea Și prietenul meu odată cu ea Erai rece,căzut peste mine Degetele ne erau lipite ,picioarele la fel ȘI amutisem lângă tine Și nu suflam prea tare Și

Fâlfâie încisă tabla pe spate, Rugina pătrunde pieptul lucios, Atlantidele toate,ascunse de apă. Ceara de Soare topită , Parjoliti, umbrele fără pânză In marea albastră petalele

Am trasat un cerc,lângă izvor și mă roteam de la dreapta la stânga, atât de repede... florile se micsorau copacii creșteau pitici lacrimile curgeau înapoi în ochi pielea-mi

Valuri de întuneric,suflă mantia de noapte Pseudopodele înalte , Ghiarele ce sfâșiau pământul Mușcând bucată cu bucată Insula ce sprijină izvorul Din norii arginti,ca fantasmele

De al pheonixului foc O lacrimă mi s-a prelins pe frunte ca o sabie de foc rănit adânc săgeți de vânt lovit de cânt salve de plumb de mă rapun . Rămas pe câmp

Zgudui cerul și pământul Albă aripă de nea,argintie ce răsare Fulgerul ce tăie cerul , Și cu aripa cea neagră Cum e cerul fără Soare Despic cerul de pe lacuri de pe mări de

L-al porții prag,te-am părăsit Visez și n-am cuvinte Să mă strecor printre ai mei Ca cerberul de latru cu câinii vagabonzi Au trecut prin mine pietre și săgeți,gloanțe lasere și

Cu miros de iasomie , Vântur cerul pe câmpie Scânteie pe lac,florile ce dimineața cad Vântul,tremura spicele-n pământ Ce le schmba-n valurele Și mă duc încet pe ele. Noaptea

M-am ridicat din tine Să văd lumea mai bine, Mă ridic ușor la cer Dintre marea de furinci De-al lor smog pe cer nu urc Să patimim,de ei nu au scăpare Fartatii mei și eu

A fost odată de când timpul Erou viteaz măreț și drag De la oraș urban chiar și-n sat rural Eroul indragit,al nostru Superfluu Priviți pe cer e o pasăre nu ,e un avion

..merg ,merg, ziua întunericului rozele,nisipul pământului, apa,nisipul întunericului nisipul iar și ... fericirea M-a părăsit cufundata-n nisip,umbra în întuneric