Poezie

Farul ce veghează noaptea

1 min lectură·1 aprilie 2008

Mediu

Mii de vremi în zare privirea ta uitată

M-așteaptă din chinul meu din mare

În mii de zări lăsată;

Ești farul ce veghează noaptea

Și întoarce vasele la țărm ,furate

Din mii de vremi îndepărtate.

Mușcăm din țărm,sărata mare

O sorbeam, însetat de luminița-n negură

Când pășeai în zori pe pernele albe în visare

Trupu-mi rătăcit în mare și privirea ta cea pură .

Ne uneam în depărtare;

Tu cu cerul eu cu marea ,

Eu albastrul și tu floarea

Iubirea mea furată pe aripi de visare.

Genunchiul drept cade pe Lună,

Răstorn Pământul cu o mână ,

Marea se ridica-n nori

Îngerii îi vezi,zburând cu ei.

Aripi de rouă mă ridica

Iar tu în brațele-mi întinse

Ne ciocnim în furtuna sufletului

Tu ești floarea eu sunt marea

În care tainic noaptea curg lacrimile-ți dulci.

Buzele lipite ca două magnete

Busolele roteau invers ceasului,

Timpul se-ntorcea și se învârte

Înainte și înapoi de acum pân la Big Bang.

002.174

Ionescu Florin. “Farul ce veghează noaptea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-florin/poezie/1776285/farul-ce-vegheaza-noaptea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.