Poezie
văduva neagră
1 min lectură·
Mediu
Pe înecarea stelelor în mare
Sub lunga timpului cărare,
Pribeag cu capul în mâini
Întins pe bancă,ascultând al râului cânt
Stele călătoare se umblau în sufletul meu ,
Stelele pluteau în leagănul mării
sub vraja mâinilor mele dansau în vălurele
în mijlocul mării păreau indieni
rotindu-se-n jurul focului meu
iar codrul,umbră de codru
ascunde sub el, stele iubite
și pe scoarța lui eu am adunat iubirea.
Aș urca,iar, în amorțire pe steaua singurătății
veșnic privind infimele furnici.
Sunt captiv în pânză ei,prada farmecului ei
amorțit de veninul dulce-al buzelor ei.
Am băut dansând cu moartea,cupa veninului
și sufocat de pânza albă a trupului tău
încet,încet seva trupului și focul din privire
mi-o digeră,stoarsă prin buzele tale,văduva neagră
Cu ochii fumegând,amorțit ,
cu ultima putere întind mâna la cer,pe stea.
002035
0