Poezie

Așa naiv eram,copilărie...

1 min lectură·27 iunie 2008

Mediu

Eram copil,umblam și mult...

Nicio clipă n-a trecut că se făcuse noapte,

așa e-n joacă...

Singur sub clarul cerului pictat de stele

mă gândeam la Luna,

trăiesc sub ea numai odată

și ea atâtea vieți peste noi,

poeții au întins degetul la cer

și-au lăsat amprenta pe corola ei.

În jurul meu,lungit pe bancă,îngerii albi s-au strâns,

leagăne-le se balansau cel roșu și albastru,

râvnind să se atingă cei doi iubiți,

îngerii albi,dulăii urlau la stele,și eu în mine,

sculau fantomele-n mormânt,după vise neîmplinite;

frumos e să adormi pe aripile negre ale nopții

printre stele,în căldura rece a pulberii lor,atât de veche

iar eu în amorțire pe o bancă singuri,

tristă-n apăsarea dosurilor lumii;am încercat,

naiv ce sunt,să le închid pe toate-n pumn

dar au fugit când pumnul l-am deschis,

voi trage cu ochiul,așa în pumn,

să va admir fluorescența.

Iubirea voastră rece de ochii mei admiratori

buzele va-ncantau cu poezii,idie,basme

florile și sub pământ ascunse

sufletele-n buncăre de lemn...

Ne iubiți,efemeri...mă ține-ți minte !?

am supt la sânul vostru

va țin și eu în pumn,o clipă,cât o viață

vă rog...

Așa naiv eram,copilărie...

001.911

Ionescu Florin. “ Așa naiv eram,copilărie....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-florin/poezie/1789834/asa-naiv-eram-copilarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.