Poezie

În derivă

1 min lectură·2 martie 2008

Mediu

Valuri de întuneric,suflă mantia de noapte

Pseudopodele înalte ,

Ghiarele ce sfâșiau pământul

Mușcând bucată cu bucată

Insula ce sprijină izvorul

Din norii arginti,ca fantasmele coboară

Castele în adânc ocean

Bântuiau în adâncime

Și mă chemau la ele,

Scârțâia lemnul,corăbiilor vechi

Catargul cu pânză,țesută de paianjeni

Scufundă capătul pământului;

Ei nu mă lăsau să dorm

Și tresaream,lumânarea se ofilea

Cădea petală cu petală pe ierburile negre.

Un băț,o singură cădere,o flacără ,

Izvorul să ghidez ,

O temnița în ars;

Vedeam cum plâng sub apă,

Ratacitori ai mării,

Meduzele chemau țărmurile vechi,

Cerul în ocean.

Lângă insula pribeagă ,

Flacăra libertății,stinsă,din America.

002.122

Ionescu Florin. “În derivă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-florin/poezie/1771498/in-deriva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.