Ionescu Florin

......................................................... Deși mă simțeam foarte trist ,după ceva timp reușesc să-mi depășesc acea stare.Mă hotărâsem aveam să merg la doamna Ipolit ,inima în piept

M-am trezit la miezul nopții cu un ceas deasupra mea Când ticăia când se oprea Tic... Tic... M-am ridicat din pat să merg până la geam dar făceam doi păși și-un tic...și mă tragea-napoi

Lumânarea se ofilea Și prietenul meu odată cu ea Erai rece,căzut peste mine Degetele ne erau lipite ,picioarele la fel ȘI amutisem lângă tine Și nu suflam prea tare Și

Eram copil,umblam și mult... Nicio clipă n-a trecut că se făcuse noapte, așa e-n joacă... Singur sub clarul cerului pictat de stele mă gândeam la Luna, trăiesc sub ea numai odată

Zdobeste-mi sufletul Nu-mi ierta cuvântul Aruncă-l și distruge-l Că tare trist am fost când m-ați părăsit Cuvinte nesimțite de ce m-ați părăsit ? Ce nesabuit am fost

Sunt singur... Singur pe râul înghețat , Vântu-mi bate în spate și îmi șoptește Ninsoarea cade lin, Dar vântul o învârte și o aruncă ... Genunchii îmi sunt înțepeniți, Mă

Începutul fiecărei zi e Dumnezeu Ascuns pe buricul degetelor noastre Se simte și în adierea dimineții La fel și în răsăritul nopții; Divinul e în fiecare De la mic până la mare,

Asiduu leg lacrimi cu o sfoară, Dar mereu se prăbușesc Plâng,mâhnit am sufletul. De ce nu m-am născut perfect? Mereu ,precum Sisif în zadar Să leg lacrimile ce îmi cad

Plâng,făr de lacrimi Când privesc râul ce în veci nu se oprește Suspin și suflu adânc... Furtună de cuvinte pe cer. Cerul alb ca o tablă nepictata Seara puncte de lumina

Fecioară perfectă,pictată în stele Buzele moi să le simt, Și să gust prin tine totul din haos, Sărutul morții pe buzele mele. Și aripi de plumb să-mi dispară, Să merg prin

Am ajuns la nemurire, Trait-am precum clipele Ca un vis într-un chibrit Epigon al clipelor Ca Pheonix la viață Un strop din apa vie Aș renunță la tot ,la Univers Ca

..merg ,merg, ziua întunericului rozele,nisipul pământului, apa,nisipul întunericului nisipul iar și ... fericirea M-a părăsit cufundata-n nisip,umbra în întuneric

M-am ridicat din tine Să văd lumea mai bine, Mă ridic ușor la cer Dintre marea de furinci De-al lor smog pe cer nu urc Să patimim,de ei nu au scăpare Fartatii mei și eu

Bulevardul inimii tale,întunecat și rece , Fantomele iluminează orașul întors invers , Licuricii străbat întunericul rece Căutându-mă să mă rescriu în vers,invers, Vaporii sudorii mele

L-al porții prag,te-am părăsit Visez și n-am cuvinte Să mă strecor printre ai mei Ca cerberul de latru cu câinii vagabonzi Au trecut prin mine pietre și săgeți,gloanțe lasere și

Zgudui cerul și pământul Albă aripă de nea,argintie ce răsare Fulgerul ce tăie cerul , Și cu aripa cea neagră Cum e cerul fără Soare Despic cerul de pe lacuri de pe mări de

Roboțeii de aramă unși frumos cu aur pur, În orașe de aur,în vise la fel de pure Și cu ceasul la ureche Tic-Tac-dimineața sună- Și cheițele din spate intorcandu-și zi de zi. Cu

Fâlfâie încisă tabla pe spate, Rugina pătrunde pieptul lucios, Atlantidele toate,ascunse de apă. Ceara de Soare topită , Parjoliti, umbrele fără pânză In marea albastră petalele

Mii de vremi în zare privirea ta uitată M-așteaptă din chinul meu din mare În mii de zări lăsată; Ești farul ce veghează noaptea Și întoarce vasele la țărm ,furate Din mii de vremi

Rațiune și simțire într-un ghem de-ncape-n palme Piele fină și bălana-n mormoloc ce se zbate în cojoc, Miaună la miezul nopții ,zvârcolindu-se pe loc, Printre ramele ferestrei se avântă în

Pe o piatră de izvor , Munca omului cu zor Strecurând prin ciur după pietre prețioase, Firicele de izvor de pe vârf de munte stoarse. Sunt recunoscător ploii ce împinge izvorul spre

Pe înecarea stelelor în mare Sub lunga timpului cărare, Pribeag cu capul în mâini Întins pe bancă,ascultând al râului cânt Stele călătoare se umblau în sufletul meu , Stelele pluteau în

Nu m-a durut când m-ai născut Nici n-am plâns chiar am zâmbit Căci deasupra casei mele a răsărit o stea Când m-ai născut nu m-ai numit Un nume doar atât îți cer,te rog Și

Fata Morgana,Fata Morgana Printre vise în oglindă te privesc Privind pe cer de lună plină, Întuneric,înconjurat de ape Pe nisip de pe tărâm Falnic fisez Fata Morgana...