Poezie
Neomul
1 min lectură·
Mediu
Ating totul prin cuvânt
Liman atins doar de savanți,
For interior nestins
Atins de muzica perfectă .
Oază de nesfârșit,plouă făr de sfârșit ,
MItic firmament de un abis
Ele sunt cuvinte care pică
Generate din mister ,în cel joc ființa dispare
A omului,din ploaie,fervent rămâne feeric.
Nimic nu este mai feroce
În fiecare picătură absoarbe lumea
Rămâne avatarul ,
Viață de odată astăzi este alta,
Astfel treci din timp finit
Niciodată...luceafăr va rămâne.
A omului în neom
002125
0