Ionescu Bogdan

ca acel vals sa se desfasoare aici...



pentru ca sublimul este o frumusete in ruina, o splendoare apusa. Imi imaginez un oras antic poleit in oricalc care cunoaste ororile infrangerii dupa un asediu mult prea indelungat.
Ai scris dezarmant de frumos

Adela prefer o greseala baroca unei perfectiuni austere. O sa iau acel \" vetust \" ca un compliment fie ca in acceptiunea ta inseamna arhaic, invechit, sau ca nu mai este actual ( imi place sa cred ca este a treia varianta si in acest caz este mai mult decat un compliment )

Marturisesc ca nu cunosteam nimic despre acest Leonardo da Vinci polonez. Pe langa faptul ca ai scris superb si remarc cu un plus
\"ți-aș zgâria pieptul închis
aș scrijeli pielea perfect întinsă
m-aș pierde prin tine ca o roată
zimțată
zimțată\"
mi-am imbogatit si bagajul de cultura generala. Nu stiu ce poza ai atasat tu aceste poezii dar vitraliile lui sunt absolut superbe ( http://en.wikipedia.org/wiki/Stanislaw_Wyspianski ). Nu te mai lasa asa usor influentata.
Iti multumes dinou pentru poezie si lectia de cultura

\'Debutul\' dumneavoastra inceput prin cateva limbute in diferite dosuri este demn de lauda si in acelasi timp in concordanta cu \'cerintele\' acestui site ptr a primii stelute. Pana si domnul Nanu recunoaste ca scrie in clisee asa ca interventia dumneavoastra ramane, adevarat din oficiu, \'latrinala\' si \'sfincteroasa\'. Grobianismul dumneavoastra se amplifica cu sintagma \'noi poetii\' dar nu vad nici macar un text in pagina dumneavoastra. Aladianisme...

Domnule Nanu acel arde ca un foc si in tample bate s-au folosit de un numar atat de mare in poezie ( general ) incat si-au pierdut orice substanta, sunt deja clisee. Este frapant de neplacut ca ati scris asa de frumos in rest si din pacate ati folosit aceste expresii arhi-uzitate. Sper ca nu v-ati suparat, este un mesaj prietenesc si va astept parerea.
Cu bine

Poezia aluneca elegant ca un sarpe pe nisipul fierbinte lasand acele desene specifice, dar unice pentru fiecare exemplar, la fel ca irizatiile ce ne strabat palmele.
Acel, fish-eye, parerea mea, are efectul extrem de neplacut al unei unghii ce zgarie o sticla, pe langa faptul ca este in engleza, si dumneavoastra ati scris asa frumos in limba romana, poate si doar poate nu-si are locul in aceasta poezie.
Desi, cred ca poezia a fost construita pe si pentru
ultimele versuri sunt putin fortate si repet nu este o critica ci doar o parere
Las o imagine pentru acele versuri frumoase si pentru omul Liviu Nanu pe care l-am intrezarit ( desi nu am mai lasat semn ) in alte poezii...

Nu imaginea de mai sus am dorit-o. M-am grabit, imi cer scuze

Imi este foarte greu sa scriu de ce acest text este splendid, poate, pentru ca nu are nevoie de o justificare, este o stare de fapt. Te rog sa te gandesti daca nu suna mai bine fara acel \' poate gheorge \' . Poate fi si subainteles, cred eu.
Te mai citesc cu siguranta...

Ai scris foarte frumos. Eu am o alta legenda a fluturilor, nu vreau sa o dezvolt, dar cred ca fluturii asemenea cameleonilor sorb culorile \'fondului\' pe care poposesc. Astfel noaptea fluturii imprumuta tente mai intunecate pentru ca la primii zori de zi sa isi schimbe iarasi vesmantul in multicolor.
Cu bine

ca ai scris asa frumos, pentru ca l-ai facut fericit pe arici pentru sufletul gingas, pentru pilda care izvoraste din aceasta povestioara
Cu bine

Sunt in asentimentul doamnei Silvia Caloianu ca acest fragment se contrazice in unele cazuri pe sine.
Chiar denumirea pare gresita \'boierism\' imi suna, cel putin mie, peiorativ, sugerandu-mi niste lenesi care dau ordine, cu purdihanele umflate de proaspetii purcelusi de lapte devorati.
De asemenea poza care insoteste acest material este ales sa fiu delicat, total neinspirat
Intr-un manifest fiecare cuvant trebuie ales cu mare grija, istoria ne da o lectie in Manifestul Suprarealist Breton spune ca cel mai suprarealist gest este sa iesi in strada si sa tragi la intamplare cu pistolul. Oare ce a simtit Breton cand Parisul a cazut in mainile nazistilor...

A scris foarte frumos Ioana. Eu l-am descoperit pe Edgar Allan Poe prin Baudelaire care il considera sufletul sau geaman. Desi poezia lui, cred eu, este cu mult inferioara ca valoare fata de proza iti daruiesc/daruieste cateva versuri ( le scriu din memorie sper sa nu gresesc )
\'Frumusetea ta e pentru mine
Asemenea corabiilor niceene de altadata
Ce lunecand pe-o mare parfumata
Poarta calatorul ostenit, sa-l aline
Coasta natala visata\'

P.S. Poza este un vis dintr-un vis

\'In viata sunt rani care, precum lepra, rod incet in singuratate sufletul si-l distrug\' Sadegh Hedayat
Aceasta poezie am citit-o exact in ziua publicarii ei. Nu pot sa-ti explic foarte clar de ce m-am intors. Poezia ta, cred eu, cauta unicitatea fiecarui vers, fiecare rand se vrea slefuit pana la forma perfecta idealul oricarui poet. Dar in acelasi timp reuseste sa transmita cititorului senzatii demult uitate asa cum deschizi o caseta in care se gasesc flori si fructe uscate, sticlute de parfum, file ingalbenite, poze, suvite de par.
Iti multumesc pentru aceste randuri

Imi pare rau dar ai inteles gresit. Textul care este inserat in poza este absolut superb. Dar restul nu mai are nimic in tangenta cu poezia, introducerea de versuri in engleza, cuvinte incompatibile cu ceea ce numim poezie, o dezordine in exprimare, alambicari artificiale cum am mai spus un amalgam foarte nereusit. Eu ti-am oferit acea imagine pentru adevarata poezie pe care ai scris-o si care cred ca te reprezinta...

Va multumesc ca in fuga aceasta nebuna a vietii v-ati facut timp sa lasati un semn al trecerii voastre. Eu cred ca pozia are nevoie de imagine cum un colier cu un pandantiv camee viseaza linia gatului unei femei. Ar fi frumos sa putem atasa si o piesa muzica poeziei astfel sa o traim cu mai multe simturi
Cu bine...

Iti daruiesc aceasta imagine pentru versurile inserate in poza care pentru mine au ceva din paloarea paradisiaca a mortii. Restul este un amalgam foarte nereusit.
Cu bine...

Felicitari pentru cine a acordat stea acestei poezii. Cand am citit aceste randuri imediat m-am gandit la \"Metamorfoza\" lui Kafka. Ce bine ai reusit sa redai \"schimbarea\" mentala,cerebrala apoi organica, celulara si sugerand mai departe cea exterioara, vizibila, palpabila.
Versuri socante, agresive, incomode si cum sti ca imi place sa adaug o imagine poeziilor care imi plac o sa aleg una in concordanta cu versurile...

Da, este mai \"fireasca\" varianta ta mai buna corecta si muzicala
Nu am obsesii doar regrete, nostalgii si este prea mult spus ca mi-am construit o tema din aceasta melodie.
Ma surprinde placut amintirea ta ca mai am o poezie cu acelasi titlu si pentru ca pe aceasta o sti, uite iti transcriu aici superba traducere a Elei Victoria Luca ( cu multumiri Ela ! )

Albinoni Adagio

Je porte toujours sur moi, dans une boîte d\'ambre jaune
Sentant des fleurs malades trouvées sur la lèvre de l\'abîme
Un souvenir de nous et quelques notes, Albignoni Adagio,
Que nous ancrons dans l\'air traversé pas des zig-zags électriques
En laissant derrière nous le port en point blanc sur la carte blanche
Soufflant comme dans un jeu les plus blanches voiles
Abandon sans conditions
Déracinés d\'une trompeuse argile nous serons prochainement des albatros
Lis-moi Shelley pour que tu n\'entendes pas gémir le navire épitaphe

Iti multumesc pentru semn, chiar daca doream mai mult sa te referi la poezie.
Cu prietenie

Iti multumesc mult pentru semn si pentru lucrul superb pe care l-ai scris aici \"La intensitate maxima, viata si moartea sint surori\".
Ne intalnim in cel mai scurt timp in pagina ta de poezie...
Cu prietenie

Nostalgia...