Ionescu Bogdan

Iubito sufletul tău este pentru mine Asemenea unui concert de coarde ținut într-o salină Dar strigătul acesta filon în crăpăturile minții Să-l înăbuș nu mai pot Iubito știu un loc în care e atât de

La mormântul unui râu ne vom opri iubito O albie secată tăiată grațios Cu flori ce-mprăștie parfumuri De văgăuni dezghețuri ploi Răsfiră a pupilei în tremur revărsare Un giulgiu de ivoriu peste un

Un nepamantesc parfum iti alinta divina piele Cand singura prin asternuturile de catifea ale visului Cautai cu disperare un contur pe care sa-ti cladesti sarutul Si fiecare minut topit in

Isidore Lucien Ducasse s-a nascut pe 4 aprilie 1846 in capitala Uruguayului, Montevideo. Tatal, François Ducasse era ofiter si lucra la Consulatul Francez. Mama, Jacquette-Celestine Davezac ii moare

Iti voi lasa iubito sub lespede de ranceda chitina O carte de patru pereti ferecandu-ma dinspre nauntru Esenta stoarsa din florile ce si-au facut mormant peste mormant Cu degetele clape a pianului ce

Père Lachaise este fara nici o urma de indoiala cel mai celebru (desi celebru nu suporta grad de comparatie o putem spune pentru a ne intarii ideea) cimitir din lume. Intinzandu-se pe 44 de hectare

A fost o vreme când volumele de poezie se tipăreau într-un numar foarte mic de exemplare pentru a fi dăruite prietenilor. Timpul, accidental și cu al său neprevăzut, a purtat păna la noi unele din

La adăpostul promontoriului mâinile noastre imitau \"Catedrala\" lui Rodin Versurile au spus totul despre mare cu ce mai pot să te-n tristez Cand Eol desfigurează valuri de stânci carnasiene ce-n a

Iubito stiu ca e dincolo de tarziu dar vreau sa ma astern pe tine Ca dementa parfumurilor claustrate-n bizare forme de jais Sfasietorul tremolo reverberand prin lanurile de maci a unei inimi Exista

Am pandit o raza de lumina exact cand soarele sfaria pe lapislazulile oceanului Claustrand-o intr-o cutie din obsidianul cutitelor care au insangerat zigurate Cu sucul aripilor de licurici macerate

Un păr lung nefiresc de alb Îi încadra fața schimonosită de riduri Părând că sufletul celor uciși Își râcâie chinul cu unghiile pleoapelor El avea cheile coșmarurilor copilăriei Și mult prea

Ca pe o lebada neagra am sfartecat ultimele modulari de orga ale beznei Dar nu mai e lumina odata ce ochii s-au invesmantat in giulgiul purpuriu al coconului Spre a se naste dinou metamorfozati pacat

Perla se naste din intrusul ce irita a scoicii frageda carne Ce-n giulgiul mineral va fi invesmantat, miniatura unui desert de sare. Dorinta de-a ucide, gamalia rosie decorand o mica rana A unui ac

Fara tine pe la colturile sufletului meu paianjenii si-au tesut plasa Si amintirile au mucegait si florile au primit miros de ranced Si ploaia cade infernal ca-ntr-un diluviu biblic aducand cu ea

Am privirea pierduta, sticla ce-si poarta hartia scortisoara rulata Imaculata, asemenea caimacului ce-nvesmanta mintea unui nou nascut Printre valurile cocoasa, trup de Leviathan, revin franturi din

Voi invesmanta materia intr-o membrana transparenta umeda si calda Molesind-o pentru ai da lovitura de finetea filigranului exact in muchia ploapei Indescriptibilul sunet al chitinei ce crapa

Când noaptea va risipi Ultimele resturi din carcasa soarelui Tăinuiește-mă în tine Asemenea stiletului unui asasin Splendid în noua piele ce-l îmbracă sângele Cum pulsează carnea tulburător de

Făptura ta e un șirag de esențe rare De oricalc montură în care adânc se prind Privirile lascive ce-n zdrențe te cuprind Unde mătasea se așterne tulburator ca tot ce-i nou Al pielii umed farmec