Pieta cu maci

Interesant, dar prea explicit, prea multe comparatii, prea evidenta cacofonia de la inceputurile randurilor 2, 3.

Daca as fi tu, as reboteza poezia: Sfasietor tremolo

iubito stiu ca e dincolo de tarziu
dementa parfumurilor claustrate-n bizare forme de jais
reverberand prin lanuri de maci
exista atingeri fara atingere invizibil puf de arici
impapadind in pori miniatura furtunii
as spune atatea fructului in arsita brazdata de vinii liliachie efemera pieta incadrata piroane

Evident, varianta mea, din care au disparut pana si petalele, nu este prea buna.

Am postat-o doar ca sa te rog sa te mai gandesti.

Da ai dreptate nu-si aveau rosturile ca-urile acelea. Nu pot sa-i schimb titlul deoarece este pieta ( imbratisarea ) noastra efemera a celor care plang si mor. Iar poezie incepe cu asterne apoi cu atingerea apoi cu sarutul si petalele sunt in inima si petalele sunt pironite si un El in bratele unei Ea...si Maria trebuia reprezentata sarutandu-l pe Iisus. Varianta ta atat aici cat si la Azilul Albastru desi le-am folosit intr-o proportie mai mica sau mai mare imi da impresia ( nu este o critica ) de o scriere automata, in transa incercata printre altii de Desnos, Breton sau Tzara. Versuri care au fost scrise prin sondarea adanca a inconstientului si lipsite de o ordine fireasca si de un crescendo logic. Sincer am incercat aceasta degringolada a simturilor in Versuri fara inteles poate vezi poezia.
Te mai astept prin poeziile mele cu mare placere si cu un ciorchine de multumiri

Poate ai dreptate. Poate nu. Incep sa ma invat cu versurile tale. De dragul imaginilor:))))))))