Poezie
Cantec de dragoste
1 min lectură·
Mediu
Cand izbucnesti dintr-un cuvant
Cu trupul arcuit in vant
Si-aluneci printre raze lungi
De sori ascunsi in piei de fulgi,
Ca pe-o felina, in amurg
Te-as mangaia cu ochiu-mi - plug
Si-as galopa la infinit
Prin parul tau ca un smintit,
De dor m-as despica in doua
Pe buza ta scaldata-n roua,
Ti-as curge ca un vin prin sange
La brat cu fiara care-mi plange.
Cand izbucnesti ca o fecioara,
Inmugurita-n primavara
Te-as soarbe toata din priviri
Din soaptele de trandafiri,
Orbit de nopti, ti-as spune lampa,
Leoaica mea cu ochi de vampa
Si te-as iubi pe verticala
Prin ploaia verde si ovala,
Si te-as iubi dintr-un iris
Pe tampla unui fraged vis,
In lanul sufocat de stele
Mi-as smulge carnea de sub piele,
Mi-as smulge ochii, rasuflarea,
As sfasia cu dintii zarea
Si sfera, si cuvantul tau
Din care izbucnesti mereu!
0175.286
0

Prin parul tau ca un tampit,
- mie nu prea-mi place cum suna in contextul general \"ca un tampit\", parca strica tot farmecul pe care, de altfel, poezia il are, poate gasesti ceva mai potrivit