Ioana Petcu

alina, multumesc pentru completarea numelui, apoi citeva precizari:
de ce nu sunt si diacritice in titlu?
verbul este \"a innebuni\" - cu 2 de \"n\"
formule \"batatorite\" sau care spun prea putin: \"Depresia cutremură timpul\", \"gânduri efemere\" ar putea fi reformulate.

cam asta, cred ca se poate munci putin textul sau il rescii, timp avem sa experimentam.

petre, departe de mine vremea ocultismelor, dar ochiul ascuns din tine le va fi vazut aici

cristinel, sper ca lumina raspindesc, intr-adevar.

radu, imi amintesc (nu stiu ce am cu versurile de pe melodii) de un lyric de la Lambs (Gabriel): \"pot straluci pe intuneric\". e o melodie faina (o gasesti si pe albumele Cafe del Mar), mie imi pare insa o rasfringere a fenomenului asta ciudat: noctalopie, ca si cum s-ar vedea toata realitatea asta morbida sau nu in infra-rosu.

liviu sau izabela, nu stiu cui sa raspund, ai sesizat bine tenta sofisticata, care poarta totusi un fir-calauza.

iann, asa-i, m-am, m-am :) am mai spus odata ca pentru mine, ceea ce are o fata, are si reversul - daca spun \"pozitiv\" in aceeasi clipa se rosteste in subsidiar \"negativ\". cred ca intre perechile contrare exista o relatie de implicare, nu de egal, dar de echivalenta. si-ai vazut tu cu ochi perspicace felul in care antagonismele se aglomereaza in textele mele.
eu n-am raspuns niciodata cu \"multumesc ca ma citesti punct\", doar din fuga uneori sunt lapidara. insa pot sa urez \"la buna citire\".

zimbescu-va

copilu cu paradisu\' (adica tu)... daca tai prima parte nu mai e nictalopie si-apoi stii tu cit de greu e sa-l convingi pe \"poet\" sa renunte la ceva din textul sau (bine ca nu-s din asta), da\' sa te impac iti dau un pumn de versuri care-mi stau pe creieri:

\"Te raconter un peu
comment j\'étais, mino
les bombecs fabuleux
qu\'on piquait chez l\'marchand
car en sac et Mintho
caramels à un franc
et les Mistral gagnants

Ah... marcher sous la pluie
cinq minutes avec toi
et regarder la vie
tant qu\'y en a\"
(Mistral gagnant, de la Renaud - un tip care cred ca-i pe gustul tau, cauta-l)

seara,

Un loc pe care mama il ocupa. Vad aici o poezie a limitei si in acelasi timp a nelimitarii. E un gard acolo, niste umbre care se lungesc, santuri care se sapa, iar jocurile copilariei au trecut. Totusi ochiul mare si bun care vegheaza de dincolo (al mamei, si s-ar putea scrie cu majuscula, ca un substantiv propriu), ochiul mamei deschide mult universul, chiar daca ceva ne-spus se intimpla in final si poarta se inchide cu cheia.
Mica observatie: incearca sa elimini alaturarea cu-co din “cu coarda”

Eu perfectionista, elitista si celelalte suspine

Stii, de fapt nu ai de unde sa stii, am o prietena pe care o cheama anni si de fiecare data cind te vad aci in pagina mea, am senzatia ca te cunosc tare bine :) doar coincidente intre persona(j)e…
Oblovna mi-e draga sic red ca a si existat real, iar eu am figurat-o fara sa-mi dau seama. Oblovna e frintura de poveste care se infasoara pe mine.

ela cunoaste oameni, ela vorbeste/scrie despre oameni, ela devine oameni. \"sunday jazzheart\" - o demonstreaza cu prisosinta, invaluie, se rupe si revine in matca gindului, a cuvintului, ca magia jazz-ului.
\"Stop this show
Hold the phone
Better days this girl has known
Better days so long ago
Hold the phone
Won\'t you stop the show

Well, it seems my little playhouse has fallen down
I think my little ship has run aground\"
Diana Krall lyrics

bogdane, asa-i totul fuge la centrul despre care eu nu stiu nimic (daca \"eu\" e cineva).

Maria, multumesc tare si bucura inima mea.

frumos... ce sa spun, ca regret a nu mai fi la o cafea cu voi(? va parea repetitiv). Succes lui Daniel in noua lui hainuta de moderator.
Pentru domnul Atanasiu am eu un sentiment bun, ca-mi plac articolele dumnealui si le citesc in fidelitate, chiar daca nu le comentez la fel de fidel.

Imi place si alaturarea lui Andrei Novac in care pun speranta ca va fi un istoric bun.

Am lăsat ieri “adierile” năvalnice din București și ca să le dau pe “vijelia” din Iași.
Prima dată aș vrea să-l felicit pe Traian, a doua persoană din viața mea cu care am reușit să schimb un dialog foarte scurt (-Bună! – Sper să ne mai vedem.) ceea ce sincer mi-a plăcut enorm că mi-a destrămat vechea încredințare (potrivit căreia ziceam că nu se poate repeta secvența asta, never). Cronica mă încîntă pentru eleganță, supleța, discreție prin unele locuri (ceea ce presupune o retorică bună a scrierului, dacă pot spune așa). Și m-a așezat șintre Sînziene, măi, măi 
Retuș: Cred că e vorba de “datele bibliografice”, nu “biografice”, maybe.

Apoi vreau să mulțumesc primirii calde din Deko (pre și post festum) și cred că acolo nu-i un divan atît de criticos pe cît s-ar putea crede, ci e chiar un cerc ce s-ar putea extinde tare frumos și unde eu chiar recomand oricui a merge. E un cîștig. Eu încă m-am întors cu toba plină (de cărți, și mulțumesc de cadouri, frați, iar data viitoare voi fi și eu mai puțin zăpăcită, sper) și mai ales cu inima plină.

Un peseu mic pentru Livia (căreia nu i-am mulțumit pentru felicitări): ea e un copil “implicit” cu expresii explicite și-i șade bine așa.

Un alt peseu mic pentru Elis și Ștefan: măi, da ce lentile speciale ați pus pe aparatele voastre de am ieșit așa simpatică?

Pai acum sper să mai vin cu prezentări de carte și texte la voi că abia mi-am deschis pofta.

my life is changing everyday / Every possible way

un stil remarcabil, Aglaja Veteranyi, e detul de bine \"branduita\" in Romania: am vazut cel putin doua montari \"de ce fierbe copilul in mamaliga\", ambele cit se poate de bune (pe scenele de la bucuresti si iasi).
romanul acesta nu l-am lecturat si din ce-am citit aici ma mir de unde atitea coincidente cu evenimente traite de mine in ultimul timp. circarul va vorbi intotdeauna despre moarte, despre un sentiment nesfirsit al tragicului impregnat in comic - intriganta problema.

da, mircea, asa-i ce ma bucur ca s-a observat - e labirint acolo unde intra jacques

ioana si felix, v-ati vorbit, las ca stiu eu, de m-ati acoperit cu palaria lui Visniec

dragi-dragi

in text relativ bine inchegat, discursiv, cu tenta sociala. obiectivul teodorei merge pe accentele realitatii si uneori le trece dincolo, in figurativ: \"pancarde umede, jegoase:/ \"Loose lips Might Sink Ships\"/ și-acum avem creierele atât/ de încinse, încât ne e frică /să ne aproiem de cai...\"

pare ca suntem mereu intr-un razboi/intr-o revolutie care se poarta cu noi, in fiecare zi. iar ceea ce vedem pe ecrane sau auzim la radio nu sunt decit fragmente dintr-un continuum al nostru.

astept ceva mai multa forta. succes!

silvia, erosul este si el o adincire in sine, o cautare a fiintei. ma bucur ca te-ai aplecat aci

ioana, nici nu mi-a trecut prin capsor arghezi, mai mult aveam imaginea unei miine care urca si coboara cu repeziciune ca si cum ar vrea sa zboare. dar intertextul tau e cit se poate de ok, gindesc la toate nucleele semantice (topoi) care ne ramin in minte corelate de anumite obiecte/semne...

ionut, doamnele au avut intiietate, adevarul e ca si eu imi vizualizez bine textele. multam de observatia cu linkurile. (sper ca au mai ramas niste gogosi pentru mine:))

nu, dan, eu sunt mai tainuta, n-am vrut sa dau \"mura\'n gura\" si nici sa pun imaginea in fata textului (mai ales ca-s trei). ma mai gindesc la formula asta, dar mie-mi place \"caché\".

olga, da, cred ca se apropie acest cadru de unele formulari ale tale si asta te-a determinat sa-ti deschizi minuta aci. textele astea cu oblovna, mai nou cu jacques, cu vietatile care se amesteca si se transforma, nu stiu unde vor duce, dar toate cresc in mine, pina va exploda corpul meu :D. pentru ca am deschis o paranteza in titlu, o voi inchide aici, asa cum te-as inchide cu al tau comentariu in textul meu )

apropo de utopie si distopie, am credinta in ultimul timp ca orice termen (cuvint) include in sine, in intelesul sau, si contrariul. e o \'teorie\' pe care mi-ar placea s-o dezvoltam in curind, in viata asta

dar ei spuneau mai bine ca noi :)

in primul rind vezi cum e cu invatatul la bac (amu te am pe constiinta). in al doilea rind cind stiu pe cineva fidel paginilor mele, simt ca am cistigat ceva, recitirea mea in diferite chipuri :)

sa va fie primavara cu flori si blindete,

anni, sa stii ca ma gindeam ca merge si ca proza, am renuntat decupind putin in \"vers\", pe motivul ca lipsa punctuatiei face oricum greu lizibil textul. in plus sincopele formale de la nivelul formei dau un lus de expresivitate (poate)

ioana, am incercat sa merg pe motivul dublului (oblovna/pitica), intr-o gliptica medievala si relativ moderna. ma bucur daca s-a sesizat acest aspect.

imbratisari,

madalina sa-ti spun un secret (pe care-l stie si enache, daca nu ma insel): calea lactee se mai numeaste si \"le chemin de saint jacques de compostelle\" (calea sfintului iacob de compostella, cred ca asta e traducerea exacta). asta ar complica si mai mult lucrurile :)
periplul acesta este, asa cum bine ai vazut o desprindere si o recunoastere a sinelui. multumesc de semn si ma incinta trecerea ta.

viermuiala imi pare inexistenta aici, gelu, iar erotismul stii tu, este imediat tanaticului (si capul de pe buturuga si roata cu oameni veseli din final, sunt semne ale acestuia). cit despre pilula :) ea apare si in alte texte ale mele cu semnificatii diverse. ma bucur sa te aflu prima oara in pagina mea.