Ioana Petcu

si poate ma rad si de la stelute, dar, dincolo de discursul pupincurist al domnului Caragea formulat in stil comunist, ma adresez Mariei - daca tot ai o rubrica asa frumoasa, scrie mai ingrijit (spun ca la scoala). remarc printre alte carente de stil critic recurenta (prea) obositoare a substantivului \"cuvint\": \"Puterile Cuvântului sunt reflectate în modul de exprimare a fiecărui autor, unii prin poezie, alții prin proză sau prin alte forme de exprimare. În poezia de mai sus cuvântul are o mare forță asupra cititorului,\"; \"să culeagă fructele cuvântului în sens figurativ\" si putin mai jos \"Desigur că pentru fiecare cititor cuvântul poate semnifica cu totul altceva în accepțiunea sa. Dacă analizăm un poem nu numai cu inima ci și cu raționalul, putem distinge mai multe sensuri, este interesant să poți savura un poem, atunci cuvântul așezat acolo are puterea de rezonanță\", \"Poezia este ochiul care privește în interiorul cuvântului și îi dă noi valențe, iar mâna conturează forma cuvântului impregnându-i taina de a-l face curios pe cititor\"; si ca sa nu ne plictisim o fuziune repetitiva poet-poezie-poem si cuvint (evident!):\"Poezia este ochiul care privește în interiorul cuvântului și îi dă noi valențe, iar mâna conturează forma cuvântului impregnându-i taina de a-l face curios pe cititor\".
mea culpa, sunt prea obosita, nu contabilizez mai departe, e vizibil si previzibil oricum
ioana

probabil din motivul ca si eu arunc sageti otravite (medieval) catre societatea noastra - nedefinita si nedefinibila. bine punctat articolul asta: ca traim intr-o conversie imaginara / imaginativa ne sta in fire de multa vreme. ca popor n-am obisnuit sa ne insusim diferite modele, iar mai nou ne intereseaza branding-ul. ceea ce nu-i rau, dar problema sta asa cum e si in cazul postmodernismului fara postmodernism. cladim pe fundamente darimate, iar ceea ce lipseste e constiinta de sine. degeaba ne-am \"smacuit\" (sau cosmetizat in stil american etc), daca tot iz balcanic (de bere si mic) avem. noah, poate asa ne-o sta bine. de branding am auzit o discutie si la o emisiune cu stelian tanase. well, macar ne obisnuim cu termenii!

s-ar incadra acesta la categoria polemica, parerea-mi, mon cher. Face aici, domnul Dragomir, un mic portret de grup, in diferite situatii, a poporului roman. Un exercitiu de imagologie, care n-ar trebui sa ne sperie, pentru ca `ntr-adevar pe aici ne plasam, intre adevar si multa falsitate, ne etichetam drept “religiosi” dar in fapt realizam “cumetrii de tip american”. Si ne meritam “î” din plin de la “Elementa linguae daco-romanae sive valahicae”, (iar cine nu l-a citit pe R.P. Gheo mai bine ar alerga la librarie). Dau o steluta articolului pentru felul in care e scris: nerv, aciditate, realism. Si o mai acord iar pentru tema abordata: cum suntem – cine suntem. Ar trebui sa ne mai gindim putin la noi, poate ca asta si facem (daca avem cu ce).

n-am ce-ti face, ela, imi plac textele tale si ma opresc des pe ele. ce vad eu aici, si astya face un text a fi bun - a deschide multiple perspective - e ca fiinta se priveste intre doua capete, nu neaparat antagonice. este omul intre stranietate si lumina (\"am un sentiment ciudat\"/ \"insamintez lumina\"), intre a iubi si a nu iubi (\" nu mai iubesc și e simplu\"), intre inamormintare si inmugurire.
ma opresc asupra unei imagini care-mi aminteste de o persoana foarte draga mie acum, si-o las necomentata: \"înmuguresc de la tălpi\", si-o repet pentru mine.

textul trece in categoria \"efemeridelor\", in viziunea mea. dar, liviu, ca sa nu fie ordonat si cuminte, crezi ca s-ar fi vindut mai bine daca facem un limbaj explicit (cu tot ceea ce e mai sus si tot ceea ce e mai jos de suprafetele \"aratate\")?
surid,(merci de trecere si parere) ioana

nu cred ca ela vrea sa dea definitii, nici cum trebuie scris, nici nu face un retetar de cum se produce poezia. e optica sa asupra limbajului, o suprafata de semne in care tensiunea intre traditie si inovatie da nastere artisticului. privind in micro-text, intorsatura figurilor de stil incarca de putin \"barochism\", in sensul bun al termenului.
te citesc cu placere, ioana

m-a atras ritmul poeziei tale. are ceva vioi, cu nerv, acolo unde trebuie. paradoxalul il sesizez in versurilor: o imagine diafana, intre lumina si intuneric se contureaza,iar anamorfoza de pe un trup pe altul (pasare, tiritoare) as spune ca merge tot in acest sens. paradisul e artificial si ironia o simt. un text \"dualist\" - bravo!

teoriile bruckneriene etc. oricum, apropo de lecturi, ma faci geloasa cu ale tale (mai ales, Pi, pe care ma tot chinui sa-i fac loc si sa o citesc). acum, apropo de experiment: am o idee - e in legatura cu intrebarea pe care ti-o pusesem cu ceva timp in urma: daca stii rusa, sau vreo limba mai ciudatica. idee ti-as spune-o pe mail, sa n-o lansez asa, in ochii tuturor si pe urma sa nu mai fie surpriza. so, daca-mi lasi o adresa unde sa te pot contacta, poate mai \"improvizam\" ceva.

Intre atitea stelute
Olga, merci de trecerea foarte viziba cu tot cu semn. Am redat eu atmosfera, personajele, dar le-am folosit drept suport pentru a argumenta ce poate deveni realul transpus la Bruckner. A ascunde inseamna si a arta, iar ceea ce apar]ine poate fi pierdut cu usurinta, niciodata nu stii de care parte a oglinzii esti. Realitatea se modifica de la un ochi la altul, de la o conceptie la alta si nimeni nu are o perceptie pura asupra cazului.
Ela, era normal cred ca se apropii de articol, ca psihanaliza din cite stiu te pasioneaza. Cum sincer, apropo de ed. Trei, sigur bine ca-l publica cineva pe bruckner cu atita ardoare, dar eu sunt complet nemultumita de: traduceri, scapari de greseli de editare-redactare si coperti (total neinspirate, cu exceptia celei de la “iubirea fata de aproapele”). M-am razbunat, si-am pus copertile care au imbracat romanele “la mama lor acasa”. Dar, a se cumpara
(in special lui alex, daca trece pe aici): se pare ca experimentul a reusit!

daca nu cu un caz Tanacu...
merci de trecere, cosmine, imi cresti raitingul, ce naiba! in micul exercitiu despre mimesis l-am prins pe scriitorul asta, care bulverseaza si o minte virila, de doua ori mai mult cu cit l-am vazut in vama veche anul trecut, la papa la soni. ii place lui romania, nu ma mai intreb de ce...

alex, uite o sa modific pentru a nu mai aparea dubii, insa nu e singurul \"dezacord\" din text, si in general imi place sa modific sintactic, sa incalc legile gramaticii.
cit despre mimesis: m-am limitat aici doar la procedeul stirct literar. mica utopie ce-am construit-o si-ar fi vrut a trece de pragul asta si de ceea ce toti incearca sa inteleaga prin el - transpunerea realitatii. si daca realitatea ar fi chiar realitate? si poate fi in scris? in teatru? (a se citi gog de giovanni papini, ca sa adincim problema).
tu te referi din punct de vedere filosofic, eu nu-s foarte initiata, desi daca-mi pun mintea la incercare o sa haotizez si mai mult problema. simplist spus: vechii aveau dreptate: viata e o imitatie. totusi exista o realitate: nastere-moarte (astea sunt doarte palpabile in viziunea mea). ar fi mult de dezbatut. daca pui pe hirtie \"virtuala\" promit ca \"problematizam\" tema asta. dixit?

imi place la nebunie, acum citesc ceva de el. totusi n-a fost intertext cu regizorul. e o problema pe care mi-o pun mai demult: mimesisul - pina unde?!

alex, e un text-joc, asa cum ma caracterizeaza, dezvoltat pe mai multe planuri, despre care nu pot spune ca-i proza, scenariu, poezie - e o efemerida, cu multa simtire si-n care ideea centrala e \"ce-ar fi daca am uita de fictiune\". totul cum bine ai sesizat cladit din incongruente. merci de trecere si muza buna pe seara!

elo, n-o sa incerc a da un mesaj clar versurilor, o sa observ doar o trasatura care-mi place si mi se pare originala aici: lumea \"ta\" (si-am pus \"\" caci tu e interioritatea fiintei, e individualul) e de-o arhitectura fara linii. se pierde frumos intr-o relativitate a constructiei: e labirint, e fara coloane, e cu spectre pe pereti oblici - o compozitie perfecta (cu iubire si moarte). place la nebunie!

am, ela - ca nu mi-as fi pus problema altfel. merci fain de raspuns la help (si tu pe . fr?!)

merci fain de ginduri, e scris in emotii de inceput si sfirsit. dar am o maaare problema: textul trebuia sa fie o poezie vizuala. nu stiu sa-i atasez poza. stiu ca tu practici \"tehnica\" asta, spune-mi te rog cum pot sa-i atasez o imagine (pas cu pas, eu sunt incepator), altfel -textul pierde din farmec (care te-a descintat si cred ca ti s-a potrivit universului tau de asteptare). voi revizui repetitiile de sibale de care-mi spui (doar ca in ritmul asta ar trebui sa schimb si de - dimineata). ioana, pierduta in \"tehnica\"

care nu-i acelasi lucru (asta daca-si mai arunca cineva ochisorii pe aici, ca distata-i fina intre cele doua figuri de gindire). bon - depsre cenzura in portugalia, s-a nascut in acelasi timp cu cea din romania - al doilea razboi mondial, dupa -, si celelalte tari din blocul comunist. doar ca daca noi am desfiintat-o, la ei a ramas sub forma de organizatie culturala care demareaza o serie de proiecte de gen, si totodata trece printr-un \"filtru\" texte, spectacole etc. dar, cosmine, si america are cenzura, stim bine asta. despre asumarea valorii, greu de spus in societatea noastra, si-o alta tema mare de discutie - ceea ce ti se da, te transforma, si-atunci cum mai vorbim de-o asumare pura? ramine o paranteza deschisa asta. studiez destul de aprofundat postmodernismul, pentru a spune ca are trasaturi distinctive, nu neaparat dexiste, nu la asta m-am referit, dar ca orice tendinta, caracteristici, linii - a se citi vattimo, soviany, lefter, cartarescu (cu ghilimelele de rigoare - surid) si-o alta groaza de teoreticieni. keep in touch.

apropo de \"normarea\" literaturii, dupa manolescu. sigur ca nu-i o initiativa corecta. si-mi da senzatia de cenzura, cenzura care insa ar trebui sa existe in romania asa cum s-a dezvoltat ea in portugalia si care are proiecte foarte bune. am criticat incadrarea la postmodernism, pentru ca am citit vreo doua recenzii la ionut chiva (chiar pe coperta, daca nu ma insel, este \"lipita eticheta\". neoimagism mi se pare mai potrivit, din perspectiva ca istoria literaturii e formata in fapt din imaginare colective - si-am putea o alta discutie deschide aici (poate intr-o alta polemica). ceea ce-i distractiv cosmine, e ca doar noi am polemizat pe aici. surid

n-am spus ca scriu prost, cosmine, am afirmat in completare prin comentariul anterior, daor ca nu vor face decit a se vinde, insa nu vor ajunge la ceea ce e nici postmodernism, nici controversa. cred ca seva credita o vreme pe demersul acesta, apoi se va gasi o \"re-formulare\" si-i va nlocui, depinde de nenumarati factori. unora le lipseste cultura, si asta se vede, chiar daca au talent. nu cred ca-i de ajuns ca o carte sa fie recomandata, poti fi platit sa recomenzi o carte (mi s-a intimplat, si-am refuzat). e nevoie sa fie public sincer. explica-mi poate eu nu am gasit: care-i meritul unei fetite care ne povesteste vacanta la tara la bunici in limbaj underground? nu e oare tocmai dorinta de a ne arata puterea pe care o exercita \"a arata\" cit mai clar, mai explicit...
p.s.: n-am spus pornografie: ai gasit cuvintul asta in textul meu? inca mai stiu sa fac diferenta.
cu drag, intru provocari (ca asa se poarta)

cosmine, unde-i acel ceva de care e nevoie in toata miscarea asta care s-a numit \"fracturista\" si care-i inoportun asezata in \"postmodernism\" (poate si din faptul ca nu s-a definit bine tendinta in domeniul literaturii, in arhitectura spre exemplu, e mult mai clara notiunea). revenind: unde (suna a ubi sunt) gasim la toti autorii acestia, tensiunea de care are nevoie o opera pentru a deveni \"de arta\"? si baetica, si bradea, si ceilalti - se vind si atit. a fi controversat inseamna mai mult. introspectia lor, e un onanism intre litere, e o exibare care distruge tocmai placerea exibarii (in scris si nu doar acolo). am uitat unele nume, pentru ca \"articolul\" e doar un nucleu, dintr-un studiu ce va aparea in revista catedrei de literatura comparata de la facultatea de litere din iasi. astept pareri, in principiu, pro si contra (daca exista contra).