Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

compositio

1 min lectură·
Mediu
întâi număr căderile
tu deschizi neantul cu bunăvoință
amuzat de mâinile mele fragile
ascunse la spate
serile îmi scrii o enigmă
să pot afla despre tine
pe-atunci erai
secundă absentă
e un joc în care pătrund
fără carta lumii
îmi spui să cresc în labirinturi
ca și cum ar fi case de timp
fără coloane
mă pierd între pereți oblici
căutându-te dincolo de liniște
mi-ai murit cumva
înainte să iubesc spectrul
din care cineva ți-a compus
treimea
064.464
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
77
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “compositio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/172860/compositio

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Înainte de a număra înălțările prin spirit cu ajutorul creației poetice sau prin realizări și reușite, “întâi numeri căderile” , dintre care cea din iubire este cea mai dureroasă, când iubitul “deschide neantul” printr-un refuz, deasupra căruia faci echilibristică pe “secunda absentă”.
Căutând iubirea “dincolo de liniște” , descoperi un spectru care se mișcă prin imaginație “între pereții oblici”, încercând să iasă din jocul dragostei pe care l-a pierdut.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Tu ai văzut piruetele prin spațiul abia definit al spiritului, după ce căderea în suflet pământesc ne face să iubim ca și cum am căuta secunde absente din celălalt. Să nu mai piară, să nu mai...
Mulțumesc, deosebită tălmăcire..

Ela
0
@nicolle-pierreNPnicollè pierre
*secunda absentă* fără a fii scris acel joc în lipsa cartei lumii...timpul se dematerializează ...departe de liniște nu rămâne decât speranța...

....

eu nu am văzut piruetele prin spațiul nedefinit al spiritului, dar am simțit zborul prin mine... chiar și căderea în trup pământesc cea mai înfiorătoare chiar mai mult decât plecarea...


cu drag,
Nicolle
0
@ioana-petcuIPIoana Petcu
elo, n-o sa incerc a da un mesaj clar versurilor, o sa observ doar o trasatura care-mi place si mi se pare originala aici: lumea \"ta\" (si-am pus \"\" caci tu e interioritatea fiintei, e individualul) e de-o arhitectura fara linii. se pierde frumos intr-o relativitate a constructiei: e labirint, e fara coloane, e cu spectre pe pereti oblici - o compozitie perfecta (cu iubire si moarte). place la nebunie!
0
@xxx-0011057Xxxx
fără ermetism, Ela, fără ermetism. am înțeles totuși despre ce stare este vorba. albastră...
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Nicolle, tuai aprcurs cumva spațiile invers, urmarea zborului, ca și cum ai fi întors clepsidra. Sau ai fi văzut balerina dinspre o cupolă. Mulțumesc.

Ioana, ai perceput foarte fin spațialitatea aparentă, spectrală, oblicul, transversalitatea, secvențialitatea, relativizarea. Mulțumesc și mă bucură că ți-a plăcut.

Nicholas, e mult mai puțin ermetică față de poeziile sau textele mele ermetice. Și aici e cumva o transparență incoloră a cristalului de stâncă. Albastrul e lăsat deoparte. Mulțam de semn.

Ela
0