self-portraits with classic guitar & skin’m

toată, de dimineți pe plaja carnal nesfârșită, o melodie pierdută, fac trei pași și nu-i mai văd – mareea
se rupe, lujeri de flori acvatice răsar pe călătoare, nu te poți opri nicăieri, așa e jocul ăsta

cobor dintre carmelitele desculțe, vorbesc în limba voastră, port vălul meu sfâșiat așa cum mi-a spus bătrâna, mi-am înnodat yerushalayimul pe pulsul gleznei și era vagabondul
ha-nozri, de ce trăiești singur?
yeshua zâmbește, nu mai sunt trist de când te-am cunoscut, mă atinge, e noaptea pe care nu pot niciodată (s-a născut cu acest defect) deosebi de zi, când vom fi putut dormi împreună

de nordul sudului

departe erau niște uzine, locuitorii sufereau de grețuri, uriașii se luptau aproape, ceasul de buzunar al cuiva măsura orele bețivilor și pe cele ale tăietorilor de lemne,
erai tu, eram eu, era ivan și ce mai rămăsese din îngerii lui, îl desfăceam de pe oase și-l întindeam de neuitat, el ne privea fără un picior, dintre femei-amare, mi-ai cumpărat o rochie de rusoaică, vreau să uit cuvintele, miroseam de trei ori a moarte, strigam ca și cum s-ar fi întâmplat cele mai rele lucruri și ne iubeam