Ioana Petcu

Medeea, draga, eu una in privinta simbolului, acum vreo 2 ani mi-am prins urechile in tzvetan todorov si teoria(rile) sale. Acum mi-e ceva mai clar si tu ai dreptate in ceea ce afirmi. Ochiul tau de teatrolog, iti imaginezi, ma incinta ca a sesizat citeva aspecte ale eseului meu.

Sistem de semne stabilite de om (!)
Despre comunicare, prof Sorohan de la noi spunea mai demult: “Dragelor (eram fete in sala, ca la filo, ce dracu’), doar comunicam toata ziua, de ce ne mai trebuie sa studiem aceasta?” Se pare totusi ca avem nevoie. Cred ca nenea ala e Jackobson 
Cum vorbesti tu despre sistemele diferite de limbaje (si-o faci bine, nea’ studinte in comunicari), mi-am facut si eu citeva idei in vreme despre teatru si aici an concluzionat eu ca se regasesc toate tipurile: pe linga cuvint (cu diferenta ca in teatru e cel rostit, nu cel scris) e si gest, lumina, mimica, costum, adica tot ce ne urmareste in viata e sip e scena (simulacrum sau nu, eu nu mi0am stability bine).
Bine chitita idea cu semnificatul si semnificantul, tot universal este se motiveaza si se implica, ori cel putin asa privesc eu. Brook in adevar a gasit forme noi de formulare a ‘comunicarii prin teatru’. Si mie mi se pare genial, na!

Tin sa mentionez ca articolul de fata e doar un fragment dintr-un studiu mai mare pe creatia lui Brook, studiu care va aparea in revista UNATC Bucuresti, “Atelier”

p.s.: ionut, spune-mi in ce subcapitol e typos-ul, ca-mi fug ochii

nu aveti diacritice. continuati sa scrieti titlul cu majuscule. rog corectura / repostare.

va rugam sa puneti diacritice in textele dumneavoastra pentru ca altfel nu va putem publica. putin efort si un pic de atentie. va multumim.

va rugam sa puneti diacritice in textul dumneavoastra, cum precizeaza regulamentul. altfel nu va putem publica. va multumim!

va rugam sa puneti diacritice in text (chiar in titlu este o greseala de acest fel). nu lasati spatii prea multe intre semne de punctuatie si cuvinte. trei puncte sa fie trei puncte (nu doua). va multumim pentru intelegere. repostati, va rugam. curaj!

ei, ela, cum ai reusit sa ma deaduce pe pistele mele obsesive cu interioarele trupesti, reformulate liric, simbolic... acolo, intre organe este o eviscerare de sine, o tensiune a lumii in care totul se aduna: cuvintele lui darius, timpul \"o a m e n i l o r d e c e m ă î m b ă t r â n i ț i \" si non sensul \"(în mine) e gol\". frumos de citit aproape de suflet.

insist asupra sfirsitului textului care-mi aminteste de niste scene din filmul facut dupa ivanov a lui cehov, cind personajul central tot isi propunea sinuciderea mereu esua :) absolut dementiale trairile actorului, cadrele asemenea.
iar povestea asta la persoana care oscileaz\\ intre persoana I si a II-a pund semnul echivalentei e de remarcat, ma trimite cu gindul la nouveau roman francais (roobe grillet, pe acolo).
as mai citi astfel de diario :)

andrei, uite iti dau voie linistita sa pastrezi prima parte daca ti-a placut. cred ca orice scriere e o prelungire a intro-ului. asta imi aminteste de unele analize strict stilistice cind apreciam ca ideea generala sau stilul autorului se poate depista dintr-o micro-constructie din inceputul textului. in fond si tineretea si sfirsitul sunt continuari ale copilariei...
nu mai continui ca incep sa perorez filosofie si nu-mi place :)

ascultind antichrisis de dimineata

o stringere, o tensiune care nu se spune, asemenea lucrurilor neterminate se simte in lumea pe care ai creionat-o aici: \"senzația că a rămas ceva neterminat
plec la țară să tac îndelung\". tacerea, ca o pauza a nefiintarii / a desfiintarii se acumuleaza in micul grupaj de versuri. si cu toate acestea e tare graitor intreg universul tau.
imi place mult cum apar animalele la yine in texte: imi amintesc de un ciine mort intr-o poezie mai veche, iar aici e numaratoarea gainilor si \'un dihor rau\'.
acord steluta pentru oximoronul tacere-graitoare pe care l-am depistat aici.

cu drag, de dimineata

olga, cometezi tu frumos, si sa stii contez pe opinia ta, dar gerunziul ala e unul singur (eu asa am numarat). poate ca textul se ingreuneaza de la \"î\"-uri? desi e vorba si de inchidere, cum vedea si ela... ma gindesc sa fac mai bine in textele urmatoare.

ioana g - de obicei ma joc asa, e un exercitiu putin schizoid. multam de trecere

ioana/maya - ai simtit si asta conteaza mult. cred ca literatura buna, vorbeste despre noi pina la urma, prin toate formele ei. retin semnul tau luminos ca fiind pe aceeasi unda poetica. zimbim m.-uri azi

si-un salut de la posibila broasa testoasa,

ela, uite am rezolvat problema cu \'boldurile\', eu le gindeam ca pe niste titluri si ruptura imi parea mai viziba asa, dar nu-i dauneaza nici forma mai simpla.
in textul acesta, dincolo de ceea ce ai vazut tu si este prezent acolo ca expresie, am incercat sa experimentez \'corpul fara organe\', una din obsesia mea mai veche, niste teorii f. misto de pe la artaud si grotowski.
merci pentru stii tu ce :)

florina, sigur si eu contez pe imaginea finala, mi se pare de efect, iar poezia mea e si \'efect\' sper eu, in sensul bun al termenului. ma bucur ca ti-a placut.

cu \'fluturi in stomac\',

apropo de astfel de dimineti, am discutat mult cu cineva odata de relatiile matinele cu noi insine si cum se creeaza cu exteriorul o serie de acte. poate ca discutia noastra va fi fost ca o despicare a firului in patru, dar versurile tale mi-au reamintit de \'dezbaterea\' aceea. recunosc in partea finala mai multa valenta: imaginea copilului/ micului cubanez care trimite brusc in alt plan toata atmosfera poeziei.
descopar o poezie mai mult de stare decit de imagine, aici. voila.

ps: tare-s incintata cind am vazut citatul din bukowski, si eu ii sunt fana (tardiva)

mi-a placut intimitatea din prima strofa - sentimentul ca adierea care e ascuns in buzunarul (de la haina?) propriu. apoi gustul asta straveziu se completeaza cu o \'injectie\', ironia e binevenita aici \"norii care sunt mahmuri ca din beție
cum bolnavii sub perfuzii se holbează lung la seruri
noi bătrâni, de-o viață-ntreagă rumegăm filozofie\"

parca suna a topirceanu, a pastorel, pe mine cam pe vremea aia m-a trimis cu gindul.
bine fotografiara liviu si anghel.
din toamna mea obtuza,

am citit un text de o scriitoare tinara, care daca reuseste sa treaca de incarcatura metaforica declarata (de \'floricele\', cum le spun eu) poate progresa si sa se arate o minuitoare de condei buna. spor, monica!

Felicitari pentru Antologie, cit si pentru cartea domnului Solea. Este binevenita prezentarea in cadrul festivalului Gaudeamus, pentru ca sunt convinsa ca in acest fel lumea va avea posibilitatea de a ne cunoaste mai bine. Imi pare nespus de rau ca nu voi putea fi prezenta la intilnire, insa imi exprima inca o data sincera admiratie pentru proiectul agonic, stiind ca munca din spatele ecranelor este cu mult mai intensa decit pare si aceste carti sunt meritul oamenilor de aici.

o prima mina de la Iasi care va saluta cu zimbet

remarc asemenea lui da partea a doua. in prima parte cred ca poate iesi bucatica \'harti desenate de prizonieri\'. nu mi se pare creditabila. sau poate fi doar reformulata. defel rau acest text, cu o inchidere exterioara si interioara, profana, stralucitor-malefica. inca putin nerv... (parca)

peseu: fotografia din profilul tau apartine lui tudor pantelimonescu?

nu stiu de ce acest text cred ca e un experiment - indeajuns de reusit, dar cred ca mai poti plusa. atmosfera bine redata, florine, si-mi place scurtimea asta la care recurgi, dar parca-mi doresc ceva si mai ascuns (mai putin declarat) si-n acelasi timp mai puternic. pentru ca conceptia mea, cam asta poate fi tipul de arta asiatica: o esenta tainica...

te tin sub lentila!

adela, da textul este bun pentru ciloare, si tenta pitoreasca, totusi imi pare ca pagubeste prin ritm, ii mai trebuie o rupere narativa, ceva sa se dinamizeze. pe de alta parte, daca e doar un fragment si contextul e ok, atunci sugestiile anterioare nu-si mai au valoare. lectura insa mi-a placut, pentru un simt al detaliului pe care e bine sa-l fructifici in continuare. curaj si spor!

marian, incearca sa mergi mai departe de primul impact...

noi, astia,

retin acest text pentru curajul spunerii sale si pentru scrisul cit se poate de ascutit.
initial cind am deschis pagina in primele rinduri m-am gindit ca e vorba despre o poezie cu/despre/de feministe. totusi lacusta lacustra merge mult mai departe si ne vede intr-un tablou violent si viu colorat, femeie si barbat, asa cum suntem in adincul nostru, expliciti, pacatosi si aproape fara sens. mi-a placut \'rotocolul\' acesta de la ceva la cutotul altceva, in care suprafata (wc-ul, hirtia igienica etc) se trasforma in esebta cotidianului.

spor(t)uri la treaba