Proză
noiembrie limfatic
mosaique din lhasa - jurnal
2 min lectură·
Mediu
am mers o zi întreagă mi-am parcurs trupul pe dinăuntru avea numai artere subțiate prin care curgeau cuvintele tale darius în sens invers până se izbeau de cord și nu puteam simți pasărea murise între clavicule nu puteam suporta nici ochiul ei fixându-mi spaima de aceea voi rămâne aici darius fără să pot deschide nicio celulă mă încolăcesc așa în propriul meu trup mă desprind de interstiții mă grăbesc să respir prin gura plină de oameni nu ei nu știu cum ies din mine cum le strig o a m e n i l o r d e c e m ă î m b ă t r â n i ț i unii au murit de așteptare eu aveam doar secunde și sentimentul că nu există nopți zile doar sânge tot mai roșu prea roșu mă așezam lângă zidul solid limfatic să pot plânge să nu mă mai mișc să stau așa împotriva furiei să dorm împotriva coșmarului să tac împotriva urletelor însă ei urlă mereu în urma căderii darius ei urlă și eu le închid ochii îi chem iar să nu își vadă sfârșitul să nu își îngroape trupul în mine mai bine o piatră aceeași banală piatră albă o fotografie un epitaf așa măcar pot ieși din mine darius și pot scrie au fost uneori fericiți sau nu au fost oameni sau nu au fost și e de ajuns și-au îndeplinit norma pe viață Dumnezeu să îi adoarmă în mine e gol
084.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 245
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “noiembrie limfatic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/proza/216180/noiembrie-limfaticComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DȘDȘDaniela Șontică✓\"mă grăbesc să respir prin gura plină de oameni\" - excelent spus! ideea asta de univers care ii cuprinde pe toti ti-a cam reusit. Cat despre calatoria prin propriul corp, numai de bine. Dar gata cu lauda....
0
IPei, ela, cum ai reusit sa ma deaduce pe pistele mele obsesive cu interioarele trupesti, reformulate liric, simbolic... acolo, intre organe este o eviscerare de sine, o tensiune a lumii in care totul se aduna: cuvintele lui darius, timpul \"o a m e n i l o r d e c e m ă î m b ă t r â n i ț i \" si non sensul \"(în mine) e gol\". frumos de citit aproape de suflet.
0
AF
O miniaturală odisee a viscerelor. Imagini (psihanalizabile, firește...) coagulate în jurul unui fals narator bântuit de angoase. Un text la granița între
poezie și proză (un poem în proză?). Structura afectivă și mijloacele artistice o recomandă pe autoare pentru poezie - domeniu în care se manifestă cu consecvență și consistență. Dar, excesul pronominal (în mine, eu etc.) și verbal au, în proză, un dublu tăiș: pe de o parte accelerează ritmul textului, susținând tensiunea, crispările (aici) eului narat. Pe de altă parte pot produce impresia unui verbiaj adolescentin ușor clișeizat (\"Dumnezeu să îi adoarmă în mine e gol\")
poezie și proză (un poem în proză?). Structura afectivă și mijloacele artistice o recomandă pe autoare pentru poezie - domeniu în care se manifestă cu consecvență și consistență. Dar, excesul pronominal (în mine, eu etc.) și verbal au, în proză, un dublu tăiș: pe de o parte accelerează ritmul textului, susținând tensiunea, crispările (aici) eului narat. Pe de altă parte pot produce impresia unui verbiaj adolescentin ușor clișeizat (\"Dumnezeu să îi adoarmă în mine e gol\")
0
ELDaniela, o lume pe care o cuprinzi în tine, cu totul, respirând sacadat printre cei ce te \"locuiesc\". Itinerar necesar, altfel am fi doar orașe vide. Mulțam, nu se urcă la etajul superior, am eu spiridușul aici care taie lau(d)rii.
Ioana, percepția interioară, mereu aproape de ceea ce (ne) construiește, citadela dinăuntru, corpul acesta ce suntem. E și el lumea noastră mai mutl sau mai puțin accesibilă (mi-ai amintit acum tu de \"simbolistica corpului\", mulțumesc).
Alexandru, e un fel de jurnal proză-poem-gânduri, care a început de ceva vreme, ale cărui fragmente (o parte postate pe site) se reunesc la un moment dat. Aici pronumele sunt necesare. Fiindcă marchează diferențierile, limitele, chiar dacă impresia e de fără separare, simbiotic, tout melangé. În plus, lipsa punctuației (avantaj și dezavantaj totodată) lasă cititorului ritmurile și percepțiile lui. La final, în ex. citat de tine, cred/sunt sigură că ai citit deja \"e de ajuns. și-au îndeplinit norma pe viață. Dumnezeu să îi adoarmă. în mine e gol\", fiindcă așa este sensul real. Mulțam pentru comentariul pertinent.
Ela
Ioana, percepția interioară, mereu aproape de ceea ce (ne) construiește, citadela dinăuntru, corpul acesta ce suntem. E și el lumea noastră mai mutl sau mai puțin accesibilă (mi-ai amintit acum tu de \"simbolistica corpului\", mulțumesc).
Alexandru, e un fel de jurnal proză-poem-gânduri, care a început de ceva vreme, ale cărui fragmente (o parte postate pe site) se reunesc la un moment dat. Aici pronumele sunt necesare. Fiindcă marchează diferențierile, limitele, chiar dacă impresia e de fără separare, simbiotic, tout melangé. În plus, lipsa punctuației (avantaj și dezavantaj totodată) lasă cititorului ritmurile și percepțiile lui. La final, în ex. citat de tine, cred/sunt sigură că ai citit deja \"e de ajuns. și-au îndeplinit norma pe viață. Dumnezeu să îi adoarmă. în mine e gol\", fiindcă așa este sensul real. Mulțam pentru comentariul pertinent.
Ela
0
ORfara punctuatie pot interpreta cum vreau si cum simt exact atunci cand citesc. asta zau ca imi place.
0
ELMulțumesc, Oana. Da, fiecare va primi aceste rânduri în ritmul său, cu suflul său. Am mai scris uneori așa. Așa am ales acum.
Ela
Ela
0
IG\"Dumnezeu să îi adoarmă în mine\"- sublim!
Îmi place tonul înalt pe care-l folosești în orice context poetic, emblema unui umanism profund, tulburător. Sunt convinsă acum, așa ceva nu se poate juca!
Îmi place tonul înalt pe care-l folosești în orice context poetic, emblema unui umanism profund, tulburător. Sunt convinsă acum, așa ceva nu se poate juca!
0
ELMulțumesc, nu poți decât rămâne profund uman, în aceste timpuri, dacă așa a fost să fii de când ești. Nu poți altfel. Ar însemna să nu mai fii. Mulțumesc pentru că ai înțeles.
Ela
Ela
0