ioana negoescu

Olga, e foarte adevărat că acest text s-a născut din altceva decât celelalte și mai ales e foarte diferit de ciclul \"M\". acolo totul se formează dinspre M spre mine. aici mă raportez prin anxietate la ceilalți creindu-mă ca personaj de care mă detașez oarecum folosind persoana a doua. până acum nu demult persoana a doua era ori o entitate complexă și dinamică așa cum este M, ori TU, personajul complementar, depinde de text. mă bucur că ești aici. și eu te citesc, dar nu prea îți las comm. pentru că sunt de-a dreptul uluită. sunt poeme fluviu acolo ce mă invadează cu stări. mulțumesc.

Ama, însuși faptul că am dezvăluit această angoasă se poate privi din această perspectivă. așa este până la urmă.

Ela, felul în care îmi percepi textele mă uimește mereu. da. nu pot să spun decât DA. finalul e cam abrubt și îl voi modifica îndată ce voi găsi o soluție mulțumitoare.

am modificat. mă deranjau prea vtare chestiile alea. sper să se înțeleagă ceva.

nu s-a săturat nimeni să fie tot 2 noiembrie ora 18? mie mi-e teamă că s-a oprit timpul și n-o să mai mor!...

ai mare dreptate. nici eu nu sunt mulțumită. am observat rima din strofa 3 și mă enervează la culme :) de fapt țin la un singur vers, pe care l-am ascuns în text. restul e umplutură așa că va dispărea.
îmi place felul în care analizezi textele. nici nu pot să-ți spun cât de importante sunt părerile tale foarte pertinente și obiective. mulțumesc mult.

Ioana, mă bucur că ai reușit să alegi câte ceva din text. mulțumesc.

Emil, ai găsit cheia acestui text și i-ai luminat existența. mulțumesc :)

Monica, nu cred că se poate spune ceva mai îmbucurător unui autor decât că va fi ținut minte. mulțumesc mult de tot!

Vasile, aprecierea ta mă onorează. asta și pentru că sunt o veche și consecventă cititoare de-a ta. mulțumesc.

Ioana, mă bucur mult pentru că ai văzut aici o dedublare și o împlinire...:)

Constantin, evident e o confesiune făcută la persoana (mea) a doua, așa cum ai remarcat.

Tamara, recunosc, așteptam cu oarecare nerăbdare să fie sesizat momentul scindării perceptibile doar de partea lăsată în urmă...mulțumesc.

Dan, ți-aș răspunde, pe cuvântul meu, dar habar n-am ce e aia chiulasa și cum ar putea ea să plângă. despre șasiu am învățat chiar ieri cu ocazia unei înmatriculări eșuate...și da, e urgent! :) da știu că mi-ai lăsat aici un fain poem auto-moto-velo...

Viorel, malițioșii cu treaba lor eu cu a mea. chiar dacă e zdreanță...:) aștept să mai treci pe la mine.

Andreea, mă bucur că ți-a plăcut.

Octav, mă bucur că ți-a plăcut imaginea aceea. mulțumesc

Constantin, ai liberatatea de a face acest lucru. e un text despre stări intermediare în primul rând. în al doilea rând e un moment de introspecție suspendat între a fi și a nu fi. dar poți să-l respingi liniștit. eu te mai aștept.

Dana, ora de ceai are de-acum multă încărcătură simbolistică. dacă te referi la ceremonia ceaiului ea respectă un ritual ce permite introspecția în scopul armonizării ființei cu lumea. cel puțin așa știu eu.

Cornel, sunt de acord cu tine, nu trebuie să renunțăm la firesc. eu cred că nu am făcut-o.
ce anume ți s-a părut nefiresc aici?

Raul, ai reușir să prezinți acest text al meu ca pe o simfonie. mulțumesc!

Alice, mă bucur că ai reușit să-ți alegi versuri de aici. deseori fac și eu acest lucru, îmi caut poeme. simt o mare bucurie când le găsesc.

George, mă bucur că ai făcut legătura cu poemul lui Vișniec și că ai găsit sensul textului meu. te mai aștept.

Pablito, e bine dacă simți că ai ceva afinități cu textul meu. e bine și dacă el ți se pare nostim, deși nu prea cred. despre „zona duală a existenței noastre” accept că se putea mai bine, dar cum? poate ai vreo idee simpatică :)

Ramona, chiar crezi că sunt sadică?...:)

Viorel, nu mă așteptam să spună cineva că ideea e șic :) sunt mirată. înseamnă că sunt tare \"șic\" când sunt tristă...

se vede așa de tare? prima strofă e lipită oarecum acolo ca un fel de motto, nu are o legătură directă cu povestea. e un fel de introducere.

într-o zi un prieten mi-a spus că nu mai ține minte de când nu a mai îmbrățișat pur și simplu pe cineva.

am scos \"și\"-ul :) am ezitat la final. și tu ai observat imediat...:)

mulțumesc mult, Raul. mă bucură mult aprecierea ta.

Raul, am modificat acolo. voi căuta să rezolv și problemele de sonoritate ale textului:) angoasa e în titlu, cred. mulțumesc mult.

Rareș, mâine nu mă sperie pentru că este locul amânărilor. te mai aștept.

Adela, mă bucur că ți-a sunat așa. \"post-it\" era să fie subtitlul. am renunțat pentru că am un text care se intitulează astfel. te mai aștept cu drag,
ioana.

Olga, cred că ai dreptate. am poetizat excesiv în încercarea să par ironică, expunând niște formule metaforice care să camufleze parțial pustiirea. în fine, e clar că m-am grăbit. mulțumesc mult.

Răzvan, nu cred în alb decât ca așteptare, ca stare potențială. există un pustiu de alb în cei care nu ard niciodată. imacularea nu purifică așa cum o face focul. e părerea mea, desigur. te mai aștept.

e o lipitură acolo, dar ea intenționează să aducă un plan vizual al stării. nu știu în ce măsură reușește...și da, din rana puțină curge un fluviu de sânge :)

Mădălina, prefer să nu intru acum în explicarea unor simboluri pe care le-am folosit aici, dar mă bucur mult că ai sesizat acel moment ca pe unul central, în primul rând ca imagine. mulțumesc.

Felix, mă bucură mult trecerea ta. m-ai pus pe gânduri...mulțumesc.

textul nu ascunde, ci dezvăluie o dramă. cel puțin sper să o sugereze. mulțumesc de trecere. te mai aștept.

ceea ce spui mă face să cred că am surprins momentul M. unul din momentele M care îmi va rămâne mult timp în suflet...mulțumesc.