uite

și uite cum din sângele și somnul nostru aruncăm balastul lăsând semn renunțarea, la putere. aerul care iese din plămâni pare să fie distanța, ce ne repetă slăbind legăturile vechiului, cărturar. o lume depozitară ne apasă coastele, căutând energie în cuvintele tale închipuite. îndemnul tău de-a căuta frumusețea drumului îmbracă ispita, în vreme ce umbra lui pare să fractureze timpul obosit de întrebări, acolo unde nimeni n-ar trebui să obosească de întrebări. această curgere de energie mimează intenția desenând o poartă, sau poate doar o cheiță. frumos, frumos ... la bună veghere :)