Poezie
2nă
1 min lectură·
Mediu
am iubit neclintită. afară ploua.
nu spun că era toamnă
anotimpurile nu mai contau.
un foc imens aprindea cerul
îmi amintesc perfect
din încremenirea mea
totul părea amplu. măreț.
am iubit tare
ca dintr-o piatră.
visele mele de atunci erau cai. erau iarbă.
am iubit aspru ca dintr-o stâncă
și am plâns puțin la sfârșit.
024646
0
deși vocabularul nu surpinde [fiind vorba despre doină, (sau \"2nă\", după cum preferă autoarea, și unde maniera compunerii ermetizează într-un procent aproape specific literaturii populare, lucru dificil de realizat în scrierea contemporană), nici nu cred că era necesar], specificul stării de \"jale\" este transmis cu un firesc accesibil exclusiv muzicii și de o manieră particulară.