Mediu
m-am făcut atât de mică. oricine mă poate înghiți în loc de algocalmin. lumea atârnă lălâie. mi-a rămas mare.
mai bine să dorm. în somn ești cât și cum vrei. dar iubitul meu mi-a luat toate visele. a spus că n-are niciun rost să riscăm. el îmi vrea binele. în vise te poți răni poți să rămâi mutilat pe viață doamne ferește. iubitul meu are grijă.
din obișnuință visez. dar foarte puțin. visez un orizont gri din tablă zincată. mi-e groază să-l ating.
de strigat strig numai în șoaptă ca să nu am ecou. strigătul meu e mai mic decât mine. strigătul meu este cam cât un suspin. un fior.
055.077
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “mic mic mic de tot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1773000/mic-mic-mic-de-totComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRTe-ai făcut mică mică mică de tot ca un atom și colinzi prin oameni, riscând să fii rănită de colțurile ascuțite ale viselor.
Visezi “un orizont gri din tablă” în care ești urma albă a cretei desenând o lume microscopică.
Visezi “un orizont gri din tablă” în care ești urma albă a cretei desenând o lume microscopică.
0
IMtextul tau ma duce cu gandul la multiple intoarceri...a strigatului in frica...a visului in nesomn...si a iubirii in tacere...
0
PPLumea e prea mare, o lume în care te rostogolești de colo colo și unde nu te poți agăța de nimic, dar în care mai speri să poți lua durerea altora.
Libertatea ți-o dă alunecarea dincolo de real, în inconștient, dar și aici el nu te lasă liberă.
Acum visezi controlată de el, doar ce îți permite.
Strigătul nu mai e vis e realitatea care te micșorează din ce în ce mai mult.
Soluția ar fi să nu mai visezi Ioana, să te prefaci doar...
PP
Libertatea ți-o dă alunecarea dincolo de real, în inconștient, dar și aici el nu te lasă liberă.
Acum visezi controlată de el, doar ce îți permite.
Strigătul nu mai e vis e realitatea care te micșorează din ce în ce mai mult.
Soluția ar fi să nu mai visezi Ioana, să te prefaci doar...
PP
0
INCătălin, m-a surprins plăcut comentariul tău. simțeam că lumea atârnă pe mine pacă ar fi pijamaua imensă a tatălui meu...nu intrăm la apă, ai dreptate. și ai surprins ezitarea mea din final. nu simt finalul ca fiind împlinit. așa e.
Răzvan, orizontul ca un zid era dintr-un alt vis...mulțumesc.
Ioana, iți mulțumesc mult pentru perspectiva creată de tine spre poem.
PP, să mă prefac ar fi imposibil, soluția ar fi să nu mai visez. dar cum? ne gândim la asta?...:)
Răzvan, orizontul ca un zid era dintr-un alt vis...mulțumesc.
Ioana, iți mulțumesc mult pentru perspectiva creată de tine spre poem.
PP, să mă prefac ar fi imposibil, soluția ar fi să nu mai visez. dar cum? ne gândim la asta?...:)
0
o reverenta deci pentru tipul de poem pe care l-ai patentat, intotdeauna o poveste complicata spusa cu o voce simpla, in care ideile nu vin din fortari de cuvinte, ci din limpezimea primara a inteligentei tale.