Poezie
Genunchi pe lut albastru
1 min lectură·
Mediu
În genunchi pe lutul albastru stau, Doamne,
nedezlegată încă
de glasul flămând
și bocancii în care ninsoarea se strecura
ca o metaforă înfiorătoare
nu mai știu cum trosnea iarba iubirii
la fiecare evadare
în stropul de viață rămas pe muchiile inimii
mă împiedic
simțind cum nu am
palme adevărate
de încercat lumi.
094.954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Geier
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 52
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Geier. “Genunchi pe lut albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-geier/poezie/1812052/genunchi-pe-lut-albastruComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VAVAvioleta andrei✓Nu pot spune decat atat: Sublim, Ioana!
0
LMDa, o metafora in sine. Retin \"nu mai știu cum trosnea iarba iubirii
la fiecare evadare\". De asemenea imi place \"stropul de viață rămas pe muchiile inimii\". Poem sensibil. Placut.
la fiecare evadare\". De asemenea imi place \"stropul de viață rămas pe muchiile inimii\". Poem sensibil. Placut.
0
IGVIO& LIM,
voi sunteti partenerii mei de drum intru confesiune si intelegere.
Va multumesc,
Ioana
voi sunteti partenerii mei de drum intru confesiune si intelegere.
Va multumesc,
Ioana
0
MPDistincție acordată
Poezia atrage frumosul și mai mereu constituie prilej de uimire, frumosul în sine nu suportă distincții:
și bocancii în care ninsoarea se strecura
ca o metaforă înfiorătoare
De cele mai multe ori poezia se transmite și se transfigurează într-o nouă expresie:
mă împiedic
simțind cum nu am
palme adevărate
de încercat lumi…e aici impulsul de a crea în mod original și necesitatea de a armoniza cu glasul poeziei:
nu mai știu cum trosnea iarba iubirii
la fiecare evadare
Poeta pare să-și spună: Fii tu!
și bocancii în care ninsoarea se strecura
ca o metaforă înfiorătoare
De cele mai multe ori poezia se transmite și se transfigurează într-o nouă expresie:
mă împiedic
simțind cum nu am
palme adevărate
de încercat lumi…e aici impulsul de a crea în mod original și necesitatea de a armoniza cu glasul poeziei:
nu mai știu cum trosnea iarba iubirii
la fiecare evadare
Poeta pare să-și spună: Fii tu!
0
IGCredeam ca oamenii marunti nu au drept la un Dumnezeu mare...
Iti multumesc,Maria!
Iti multumesc,Maria!
0
RAIoana, îți spuneam cândva că mă uimesc sensibilitatea și veselia pe care le așterni pe acest site. pentru mine, ești o persoană deosebită. poezia pe care o scrii spune totul despre tine.
Ioana, tu ai
\"palme adevărate
de încercat lumi\"!
iar eu nu pot decât să te admir. și să-ți mulțumesc pentru trăirile ce le am citind cuvintele tale.
cu prietenie,
anamaria
Ioana, tu ai
\"palme adevărate
de încercat lumi\"!
iar eu nu pot decât să te admir. și să-ți mulțumesc pentru trăirile ce le am citind cuvintele tale.
cu prietenie,
anamaria
0
IGAnamaria,
...Sunt...uneori sunt departata de proprii-mi ochi ...Atunci ma apuc sa stivuiesc pacatele lumii.Daca n-ar fi oameni ca tine in jur,as reusi sa ma scufund.
Iti multumesc,
Ioana
...Sunt...uneori sunt departata de proprii-mi ochi ...Atunci ma apuc sa stivuiesc pacatele lumii.Daca n-ar fi oameni ca tine in jur,as reusi sa ma scufund.
Iti multumesc,
Ioana
0
ALfrumos!
\"nu mai știu cum trosnea iarba iubirii
la fiecare evadare\"
asta e o metafora demna de retinut, intr-adevar.
\"nu mai știu cum trosnea iarba iubirii
la fiecare evadare\"
asta e o metafora demna de retinut, intr-adevar.
0
IGAdriana Lisandru,
Iti multumesc pentru apreciere.Cred ca ne-am intalnit si prin alte publicatii...
Iti multumesc pentru apreciere.Cred ca ne-am intalnit si prin alte publicatii...
0