Ioana Geacăr

E un studiu (fragment) care-i va interesa pe mulți agonici.
Urmărirea unei funcții culturale, a unui tip artistic de-a lungul istoriei fascinează, iar exemplificările, stilul, bibliografia bogată promit mult unui lector rafinat, cât și unui începător foarte curios.

Aici poezie este doar cea de sub linie, poți șterge cele 2 strofe de sus.

Îmi place că spui lucruri grave în stil ludic, că te povesteștești-confesezi cu sinceritate, că poți să transferi fizicul în abstract atât de inedit:
\"sunt trei ani de când
așteptarea scrisorii tale a ruginit în cutia poștala.\" după un mic sarcasm: \"Probabil
ai mai multe fructe preferate\".

Marian Silviu,
te-a atras un vers nucleu, mulțumesc pentru semn. Ne mai citim!
Anni,
mă bucură perezența ta, mai ales că, dacă accepți jocul, rămâi un copil etern, dragă poetă.(ps: biletele noastre de autobuz sunt mici, scriu și eu pe ce apuc: pe carnețel, palmă, frunză...)Bună dimineața!
Tamara,
tu ai intrat puțin cu mine în angoasanta plasă și mi-ai spus ceva interesant, despre starea imponderabilă aici.La o revedere dragă!

Ioana,
mulțumesc pentru că ai intrat aici cu lumină și că amintești de Durand pe care l-am recitit de curând cu plăcere. Folosind termenii lui, jocul ăsta \"simbol claustromorf\" ar fi o \"eufemizare a mormântului\". Dar, ieșind la suprafață, nu-i așa că el face poezie când spune: \"Orice frunziș e o invitație la zbor\" ? Cu drag, i

Deosebit:\"abia de încape într-o aromă de frezii\"
Cald și tandru: \"ca un pisoi
adăpostit
la piept\"
Și silueta grațioasă a femeii ce trece prin poezie e de reținut.
Ai trecut de ceva vreme de la un suflet abisal la altul sensibil-inteligent, poetic vorbind. Felicitări! Te citesc cu plăcere, i

Anni,
ce am spus eu e adevărat, dar și ce ai spus tu: simți bine că n-ai reușit să redai exact ce ai simțit, parcă ai privit printr-un geam transpirat, poeticul e puțin neclar aici, dar și când vei muta cuvintele în sensul perfect...!Poate încerci să schimbi aici ceva \"în pielea așteptărilor mele\", mai ales că ai mai folosit o dată cuvântul \"piele.\"
Ps: Eu zic și noaptea \"bună dimineața\" puținelor mele prietene. Dar ...ieri, trecând prin piață pe lângă o vecină rece am salutat-o la fel și era ora 14. S-a uitat ca la o dihanie, iar eu am râs tot drumul, completând șirul personajelor solipsiste și vorbărețe în gol.

Anni,
biletul ăsta e foarte fin, imaginea chinezului care ține puținele spice de orez declanșează emoții felurite, dar estompate de un surâs demn, vorba lui Felix, tu nu protestezi, dar accepți cu demnitate toate \"darurile\" drumului. Ai surprins cu grație granița invizibilă a singurătăților care sunt de fapt împreună în mintea ta. Frumoasă imagine a vieții care se deschide, a subiectului către exterior:\"Când deschid printre gene/ speranța\"
Bună dimineața,
i

E o poezie reușită, chiar dacă tu ai pus firma \"proză\", eu tot poezie citesc. În primul fragment, descrierea unei fotografii dă răgazul unei plimbări imaginare, așa că mi-a plăcut să-mi plimb ochii peste :
\"Un câine îmbătrânește încolăcit pe ultima treaptă, acoperișul tresare sub pasul vătuit al pisicii. În copaci sfârâie gri și rotund vrăbii cu foame de miezuri.\"
Descrierea e de-a dreptul fermecătoare, ca și viziunea feminină a cosmicului: \"Cerul rotește cuprinzând toatele într-un uter subțire. Lumea va renaște curând din alt pântec străin de memorie.\"
Apoi toate celelalte fragmente completează, filmic: detalii arhitecturale și urmărirea firavelor mișcări umane din interior spre exterior, un flash-back al memoriei subiective, prezentul revederilor, și-n final peisajul urban cu o personalitate ștearsă fașă de fotografia de la început.Atenție la ultima imagine cam forțată,\"Și mâna ta întinsă din colțul lacrimei. \"Corect, oricum: lacrimii.Ar mai fi mici retușuri la bijuteria asta, și la paltonașul decolorat de spălat, am mai citit asta undeva.
Mă bucur că am trecut pe strada ta. Cu drag,i

Bună dimineata, Anni
O poezie suprarealistă care inspiră mai mult energie, decât amărăciune, cum m-aș fi așteptat după câteva imagini ca: \"într-un cald curat traversez aceste zile/de împrumut\", sau \"peste luna martie voi trece în baston\". Îmi place gestul ludic din final:\"iar luna ce-mi sângerează din frunte
o voi ascunde/sub florile de pe balcon\"

Adiela,
textul e simplu, curat, o istorie a cuplului universal,
cam explicit, dar ar merge dacă renunți la primul vers care sună banal ca unul dintr-un text de muzică ușoară. Și schimbă-i titlul, de ex:\"În zgomot\", sau \"Fără mine nu exiști\", mai degrabă aș merge pe al doilea. Cred că ai texte mai bune, te mai citim, bine ai venit!

completat de un stil de bijutier, nu \"salvat\"
Scuze, scriam și vorbeam...

Articol scris cu profesionalism, dar salvat de un stil de bijutier cu ascendent poetic. Mi-am ales:
\"Miezul volumului este disciplinat prin intermediul unei cazemate de sonete...\"
Și: \" Așa cum Eminescu ascundea instantaneele paradisiace după un hymen fragil - cum era pânza de păianjen pe care sclipeau picăturile de rouă ....\"
Și: \"sincronia dă buzna în creierul descumpănit\"

Re2:...îmi place muzica lui Jamiroquai.
Îmi plac asocierile ...speciale pe care le faci întotdeauna, Felix

Imi place jamir. Și ritmul de jazz pe care ai citit, am căutat o atmosferă bizară și o carceră insolită...pentru un contre-jour. Mulțumesc pentru oprirea asta, Felix!

Bună seara, Anni!
Iată că am ajuns și aici. Mi se pare mai realizată prima parte a poemului, lumina de pe hol și coarnele impunând o atmosferă veche, aducând adieri de demult. Apoi în final lumea nouă triumfă, coarnele trebuie să fie aruncate.
De reținut:
\"difuză de pe hol lumina
sperie coarnele de cerb\"
și:\"praful între pereții galbeni
păstrează mirosul cu grijă\"
și:\"poza ei în capul scării
zâmbeste dimineața la 6\". Ne mai citim! Spor și inspirație!

Ela,
ai ajuns la o purificare la propriu pe care ai dat-o și versurilor ăstora. Este o căutare a lumii apoi, o încercare de redefinire, de împăcare și căutarea vechilor proprii dimensiun:
\"senzația că mă aflu într-o pânză, învelită cu totul, câteva brațe îmi închid cercurile. mă lasă pe marginea apei. văd ce urmează, cine va duce luntrea. și unde.\"
Se aude mai mult vocea înțelepciunii în textul ăsta decât ritmul legendar specific ție, cred că astfel de \"denivelări\" sunt bune în ansamblul unui volum. Cu drag,

Aici întâi titlul este cuceritor, \"lighioana\" promite o lectură cu tăișuri și ascunzișuri, cu multă sinceritate de rit vechi.
Iar fragmentul acesta ne aruncă într-un labirint coșmaresc, iar din zbaterea haotică într-un spațiu închis se poate ieși numai printr-un transfer alimentar într-un alt spațiu al înghițirii: gura. Și-mi amintesc gura imensă și înfricoșată a lui Cronos. Și de partea ceastălaltă un trup ca un miez dulce de fruct. Schimb de regnuri:
\"de fiecare dată apare câte un erou care plânge. îl iau în brațe. el se ascute ca o lamă și mă taie în două, în patru, mă divizează fără jenă multiplicându-mă în identități fecundabile. îmi mănâncă spiritul cu vârful briceagului scoate din mine esența. o scoate din mine pe cea mai frumoasă femeie din lume și o înghite. \"
Pentru lucrătura ta ardentă și susținută pe care o observ de ceva vreme , pentru sinceritatea dramatică a discursului trimit o steluță la tine.

Adela,
mulțumesc pentru lectura sensibilă, amintirea e o poezie în sine, aici punctul central, ai pătruns la esențe. Ai un suflet profund care te va ajuta în toate bătăliile cuvintelor tale. Cu drag, i.

Anni,
bună dimineața!
mă bucur că ești în efervescență...poetică, e bine că postezi câteva texte într-o zi pentru întreaga săptămână, mai trecem, mai citim. Îmi place și gestul arhaic al înghițirii unui vers, m-au invadat o mulțime de impresii și senzații stocate undeva într-un conștient colectiv.
Te îmbrățișez cu drag!

Vali,
e o zi ploioasă, umbra mov să-ți aducă inspirație!
Ioana,
cutia este ambalajul din care privești spre exterior, protecția iluzorie, ai zărit bine din diminețile tale studioase. Să ai baftă și să vezi monstruos scenarii !