Ioana Geacăr

DDD,
mulțumesc pentru timpul pe care l-ai pierdut căutând un cântec călduros, sper că l-ai găsit pe undeva pe aici...Am să țin cont de sugestiile tale.
Camelia,
o tresărire a unui analist asa fin ca tine înseamnă ceva, bucuroasă de trecere.
Angela,
regret că ai ales această pagină pentru adio și regret incidentul, oricine vede adevărul, e un abuz de putere în această \"degradare\", sau a fost ticluită doar să provoace scandal.
Așa e, poezia se naște din durere, dar și dacă zgârii puțin realul dai de poezie, poezia e pretutindeni ;)
O să ne-ntîlnim pe românește într-un mic cenaclu online și-n epistole și-n bloguri !
Ioana,
poemul ăsta e așa cum îl vezi tu. În fine, nu e un drum de întoarcere, mai degrabă închis...
Cu spirit de gașcă,

E o glumă proastă, sau un abuz al unui editor această încadrare la atelier.
Atelier e toată agonia de fapt, că discutăm pe textele noastre etc., aici secțiunea \"atelier\" are un înțeles peiorativ în mintea celor care conduc site-ul. E colțul pentru umilit, pentru dat peste nas, coborit de pe soclu, pedepsit! Rușine pentru colțul rușinii pe care l-ați creat!

Angela, acest site literar este construit ca un joc, nu este condus de profesionisti, nu trebuie să te simți umilită!

Editori, aruncind aici acest text, ati putea să și motivați...Măcar de l-ați fi refuzat pentru corectură. Dar de ce? Pentru virgule? Văd folosirea virgulelor în locul punctelor de suspensie
Afară din pat...

Pletele poartă amintirea...

Jocurile simțurilor...

Mici salamandre fugace
etc
etc
etc
Care e problema?
eu aș fi optat pentru text fără semne de punctuație, dar e dreptul fiecăruia să-și aleagă semnele.
E un text sincopat, cu propoziții eliptice de predicat, mai enigmatice, dar cu pauze mici (virgula fata de trei puncte)
Angela,
Revenind la text, mi se pare cel mai bun text al tău pe care l-ai postat pînă acum. De la notațiile scurtisime de care am amintit, instanturi fugare ale existenței matinale, la avionul cu traseu ludic din cap ( în fapt, sub ludic se ascunde drama existențială a exilatului cu sau fără voia lui) pînă la imaginea picturală a salamandrelor totul este bine articulat, dozat, ascuns mai ales (cind e vorba de sentimente, ele sunt strunite aristocratic, în sensul clasic al termenului). Excelentă imaginea finală, picturalul ăsta roșu care dă titlului forță!
\"Memoria mă înfrumusețează \"- un crez îmi pare pentru întreaga ta operă plină de umanism.

scenariu, dar bricolat rău tare! au rămas doar cîteva bucăți! restul și-l poate construi fiecare! sau poate păstra fragmente colorate!

plăcut abandon poetic, dar NU corpul epuizat NU disipează ...fracturează strident ritmul de blues :)

o poezie scrisa dintr-o răsuflare, doar pentru surpriza din final! :)
să-ți spun și că nu-mi plac metaforele ușurele, nu multe două, destule!!!: cârja altei lumi, fracturi de nori.

iesi dintr-un vers bun, intri în alt vers bun... impresia e de colaj si totusi de epic bine construit.
deranjează un pic aglomerația de comparații din partea de mijloc a poemului si definiția-metaforă finală(de obicei nu-mi plac definițiile metaforă, sunt usor de construit, la-ndemina oricui, mai bine fără metaforă!)

Andrei, dacă se văd planurile e bine, secvența strălucitoare e de efect.

Emil, ai dreptate, ar fi exces, am să scot prima imagine.

Tamara, mulțumesc pentru stea si urări, să ai și tu poezie inspirată tot anul și mai încolo!

Marius, mă onorează rezonanța ta și aprecierea!

Șerban, firul e tors repede, trebuie trăit la fel și perceput cît se poate mai mult!

George, poemul e sau trebuie scris cu toată ființa , asta e cea mai buna definiție pe care ai dat-o. (Sigur, e loc de nuanțări întotdeauna !)

poem straniu, suprarealist, o atingere a celeilalte lumi, sau povestea unui coșmar : \"Atârnă un glas în aer
praful și pulberea au ridicat în jurul lui
ziduri concentrice
așa cum trandafirul își ține pistilul închis
păzit de straturi compacte\"
Explicația din ultima strofă scade tensiunea acumulată pînă acolo, aș păstra doar \"zile și nopți trag cu urechea
dincolo\"

Mi-era dor să te citesc, bine ai revenit!
cu drag,

frumoasă baladă, cred c-am mai citit la tine ceva asenănător,place scriitura asta iscoditoare. Apoi, cînd dispare textul din fața ochilor rămîn cu pisi mic în minte și e destul de bine

emoția se toarnă în formă, deci trebuie să ai grijă să ajungă și-n partea cealaltă (dacă nu te interesează doar emoția personală, dacă nu vrei să scrii doar pentru tine!)Eu am înțeles acea traversieră cu o explozie(sper să nu exagerez! :)de sensuri! fiind mai puțin exploatată, pot să mă gîndesc la multe!nu e nevoie să explici ce ai vrut să spui, contează ce ai scris, iar eu sunt liberă să interpretez, am textul pe masă! Știu că batista albă e un simbol, dar ti-am sugerat că în limba română ai putea să schimbi. Poate ne gîndim împreună la asta, dacă nu te superi.

ai surprins o traire foarte delicata, ai pătruns oarecum dincolo, sensibilitatea ta \"vede\" mai mult. Traversiera e o punte, mi-a dat destulă bătaie de cap, dar am găsit în dicționar, e un filon neexploatat și de aceea foarte bogat în semnificații:
TRAVERSIÉRÃ, traversiere, s.f. Lanț folosit pentru a ridica ancorele care nu intră în mare. [Pr.: -si-e-] – Din fr. traversière.
La extrema cealaltă, metafora din final foarte facilă de construit, clișeică, scade valoarea textului: \"învelit
în marile batiste albe
ale infinitului\"
Nu confunda, sentimentul e sacru, textul acesta NU e sacru, e un obiect artistic perfectibil, îl mai poți lucra , sigur, dacă vrei.
În ansamblu îmi place exprimarea simplă, care dă concretețe, credibilitate:\"el râde.
văd dinții săi albi si mari,
pe veci,
ochii săi negri rămân închiși \"

poezie a tăcerilor simple! Îmi place subtitlul, iar ultimul vers e-ncărcat de istorie, are aură!
\"cu
privirea cretă de albă\"???? nu cumva ai amestecat cuvintele? Poate\" cu
privirea de cretă albă\"
\"curtea ce leagănă luna\" sună prea pășunist, e o metaforă așa clișeică și distonează cu simplitatea textului. N-ai nevoie de metafore.
și
\"să își intre în matcă\"= să-și intre în matcă

asta e Poezie cu parfum urmuzian, vorba ceea: de colecție!

dicteu automat, sau mai degrabă cuvinte scoase din pălărie! Nu mai poti scrie așa decît ca exercițiu personal(deși ca exercițiu niște lecturi-hrană ar fi și mai bune)sau demonstrativ învățăceilor pentru cunoașterea unui curent literar.

Marina, multumesc pentru tablou, chiar daca altul era cel pe care am făcut extensia...și acesta e bun. și da, mai stăm?că-mi vine uneori să-mi iau textele și să mă duc. :D
Angela, ador broderiile tale lingvistice și-mi place că-mi arăți și părțile negative. Un text nu ramîne bătut în cuie, e un corp ...viu, se schimba mereu, trebuie lucrat. Deci să fiu atentă la densitate! daca ai ști ce mă străduiesc să spun mai mult și pînă la urmă ajung la extrema cealaltă!
Sssst! dacă ești și tu pe-aici sigur mai stau! :)

prinde bine un comentariu obiectiv, multumesc. Poate ar fi trebuit sa pun si o data macar in subtitlu, sa caut...

te copilărești: \"lumina se face mai mică, mai mică, mai mică
se duce să nu o vedem cum îi tremură ochii de frică\".
de ce n-o inscrii măcar la gradiniță, la \"poezii pentru copii\".
schimbă încadrarea!

trăit? E bine așa.Cu gînduri vechi, altele noi.

Marina, cum ai găsit metafora asta!!!? Și nu știi cît m-am abținut să n-o șterg...:D , pentru \"răceala lentilei\", obiectivă...
Angela, acest roman are girul marelui poet Cezar Ivănescu, poate că este ultima prefață pe care a scris-o. Mulțumesc pentru semn!

Tudor,
am găsit din întîmplare (ca-n filme!!!) o expozitie virtuală cu acest subiect chiar in dimineata cînd ți-am citit comentariul, iata: http://www.acegallery.net/artistmenu.php?Artist=4#
Îți doresc să visezi mult mai frumos. Și să mai vii cu poeme, asa cum a fost ultimul, conectat la pc :)