Ioana Florea

o imbinare intre trecut si prezentul modern destul de reusita. intoarcerea fiului in bratele mamei, si in final ritualul de aprindere al candelei foarte sugestiv.

reusit, dar se poate si mai bine! cu drag...

queen ella

gelu, felix, sa bem rom in continuare, ca are gust de poezie, si sa distanta nu face decat sa fiu vazuta mai bine. ma descopar acoperind;)

va mai astept cu drag..

queen ella

acum nu pot decat sa vin si eu si sa adaug neinsemnate vorbe la citirea poemului tau. impresinant. nu pot sa nu remarc finalul glorios : \"urcam si urcam parcul se făcea tot mai mic și râul si orașul
și câmpia și amicul meu care-mi făcea cu mâna\".
o incursiune in credinta, un drum initiatic, dar mai bine tac , cuvintele vorbesc prin ele insele.

Queen Ella

mahmoud.. ma obligi sa revin cu un comentariu care sa nu aiba legatura cu textul in cauza si care este si foarte resusit, ci cu felul in care raspunzi comentariilor. te rog sa raspunzi tuturor autorilor care isi spun parerea intr-un corp text, este suparator sa vezi 3 comentarii unul dupa altul al unui autor... si mai ales ca ti-am mai spus asta mai demult si nu doar tie.

sper sa nu te superi pe mine si sa nu mai uiti pe viitor.

minunat! magnific si as putea continua. starea mea este una de tristete de ceva vreme si poemul tau m-a facut sa plang. sensibil pana in maduva oaselor. femeie... da femeia sa se dezbrace de dureri, sa le arunce cat colo, sa se dezvalui in puritatea ei!! da, asa simt eu acuma!

cat despre evolutia ta, fantastic!! te-ai cizelat si esti din ce in ce mai fin in exprimare, ai renuntat la tenta aceea mult prea descriptiva si te-ai axat mai mult pe sentiment!

te mai citesc cu placere,
queen ella

\"niciodată în trup\", \"ești doar tu prin mine\" si \"pe tine să te doară\" sunt primele versuri de care as scapa, nu fac decat sa reduca calitatea textului. aici, intr-adevar conturezi o idee, un sentiment, cuvintele sunt alese mai bine. remarc o incercare de originalitate. poate mai intalim texte ca acesta, si de ce nu, mai bune!

bogy, si mie imi pare bine sa te vad pe aici, cu un mic semn al trecerii tale...

aurelia, ma voi gandi, dar nu inainte ca timpul sa o faca...

adela, prima oara la mine in vizita, interesant, placut, si t emai astept. da, un text cu multe usi, mereu deschise nu intotdeauna gasite...

va multumesc,
cu drag,
ionella

dana, draga mea, ai ramas printre cei putini care inteleg adevaratul sens al poeziei si care o iubesc . randurile acestea stau marturie vorbelor mele. e greu sa cauti calitate in zilele noastre ci cel mai greu este sa o si gasesti!

\"în nicio parte a lumii nu sunt acasă\"- minunata constatare, asa este, nicaieri nu suntem acasa, suntem fii pamntului rataciti uneori intr-un desert pe care nu il cunoastem.
versuri sublime, pline de sentiment, care te fac sa vibrezi, mejaul tau e inteles treptat pana ajunge la explozia aceea a cunoasterii sufletului poeziei. si aceasta poezie are un suflet minunat!
cu acelasi mare drag din totdeauna,
ionella.

alice, draga mea, totusi ar fi fost bine sa fi pus mana pe acel manual si sa stii asta, si poate ti-ar mai fi iesit concepte interesante si dragut formulate.
iti zic eu ce ma zgarie pe mine ca in locul andreei nu pot... primele 2 strofe merg pe OK, urmatoarele insa sunt o alungire inifinita si redundanta. ai fi putut opta totusi pentru o compactare a versurilor. te-ai ingropat in toate acele figuri de stil si constructii megalitice din dorinta de a soca si a inventa ceva nou care sa dea impesia de originalitate. este original, dar nimic care sa isi lase amprenta in mod deosebit.
ai si unele constructii dragute cum ar fi: \"la intersecția dintre întâmplare și
afinități\" insa as fi preferat altceva in loc de afinitati, mai gandeste-te.
ionella

ar fi fost f bine daca daniela sontica s-ar fi gandit sa scrie mai mult de 2 randuri la acordarea de stea, s-ar evita astfel unele comentarii malitioase.

dar, textul lui dany este bun, este loc de mai bine intotdeauna. un poem in care in mod gradat te invaluie in farmecele sale.
inceputul marcheaza profund trecerea spre o maturitate (poetica as spune eu), penetrand printr-o viziune superba timpul care trece iremediabil lasandu-si amprenta, este nostalgia unei vieti traite intr-o alta realitate, cea a romanelor la trista realitate care deprima. Boala, care este suferinta sufleteasca a poetului, il impinge la reflexie, nimic nu il mai bucura, nici macar viata care bate in venele iubitei, ea trecand in plan secund.
Furia ce pe care i-o provoaca durerea unei lumi care il aduna incet intre scanduri se rasfrange in ultima strofa, adunandu-si puterile a pentru a arata acesteia ca mintea lui patrunde peste toate si peste toti. poezia serveste scopului suprem de a te elibera de povara unei lumi care nu se potriveste cu sine.
ironia din final lasa loc de mai mult, o meditatie a spiritului asupra valorilor unei lumi imperfecte si superficiale, pentru care sentimentul sincer a disparut in favoarea unor lucruri lipsiste de substanta. Poetul loveste puternic in convingerile unei societati de ipocriti in care fiecare isi poarta masca.

P.S:Te regasesc mai matur ca niciodata dragul meu dany. Nu as fi crezut asa ceva de la tine, ma uimesti, ai un drum bun inainte. Daca nu as fi stiut cine esti nu as fi spus ca ai varsta pe care o ai, dar nu asta conteaza ci maniera in care gandesti.
sincere felicitari!

mi se pare un gest extraordinar si necesar de expunere a acestor 5 reguli de care este neaparata nevoie intr-o polemica civilizata. felicitari pt initiativa! restul vine de la sine...

felix.. ai trecut cu drag pe aici, te-ai oprit, multzam, te mai astept. e o poezie de poezie.
geo.. la la la.. multa dragoste in aer si o ella enamorada.. hihihi

ce sa spun dany, proza vad ca merge pe pielea ta, este interesant, insa nu stiu, ii lipseste ceva, poate continuarea...;) sunt sigura ca inaintand in continutul nuvelei, vom avea parte de ceva revelator( sper asta!). insa eu ce sa iti spun acum cand personajele sunt abia schitate si pasiunilor lor abia se disting. insa iti urez succes si sunt cu ochii pe tine.. poate, poate inlocuiesti punctele se suspensie..
ionella

toate-s vechi si noi sunt toate, si dragostea este un termen uzitat

e un adagio poetic descrescendo, de aici si impresia de scadere, visul turbat este contrastual, suna bine este abscons, recomand atentie

djamal, aici sunt in postura dubla a creatorului si a creatiei. intai creez lumea cu care mai apoi sa ma contopesc. aici apare conceptul acela cum ca dumnezeu este in toate, ca ceea ce ne incojoara are un suflet.
ai prins destul de bine poezia. multam te trecere si te mai astept pe la mine;)

Ian, imi palce tare mult ceea ce ai scris aici, si ma voi margini la a spune doar ca si-a gasit un ecou puternic in inima mea. si cred ca asta e cea mai amre bucurie. stiam totul, dar vai! ce frumos e sa ti-o spuna altcineva! minunat. nu ma voi lega de sensuri, le stii, le stim. frumos. balsam pt inima insangerata de atata agonie.

interesanta poezia ta, observ ca ai trecut la un stil nou si sa speram ca vei inainta cu bine..

acum ce sa spun, ai resusit sa zugravesti in poezia ta lucruri banale, ca zugravitul, si intr-o mai mica sau mai mare masura ti-a si iesit, adica trece oarecum de limita conventionalului. apartamentul fiind trupul luat (sau dat) cu imprumut pentru existenta aceasta care isi ia in posesie sufletele... foarte interesant concept.
poezia ta ma intreaba:\"a fi sau a nu fi?\" asta e intrebarea si raspunsul intr-o alta lume.

in primul rand, eram line cand toate erau punct pentru ca eram deasupra a toate, mana creatoare de care se tineau inceputurile lumii... reflectati...
dany, nu e balast, am folosit privirea ratacita pt ca omul nu poate intelege actul creator, cu atat mai putin creatorul, e o antiteza.
gelu, o sa iau in considerare ceea ce ai spus cu rima, poate voi modifica.
marian, te-am edificat, te mai astept..
andreea, incepi sa intelegi si tu, sa te mai opresti pe la mine.

mai jorj ia si tu in zambet de cafea
atarna-l de perete
si gaseste si tu o penelopa mai deșucheata;)

hai ca e tare poezia asta, smile....;) asa k pe messenger:D