alte trecuturi uitate

interesanta poezia ta, observ ca ai trecut la un stil nou si sa speram ca vei inainta cu bine..

acum ce sa spun, ai resusit sa zugravesti in poezia ta lucruri banale, ca zugravitul, si intr-o mai mica sau mai mare masura ti-a si iesit, adica trece oarecum de limita conventionalului. apartamentul fiind trupul luat (sau dat) cu imprumut pentru existenta aceasta care isi ia in posesie sufletele... foarte interesant concept.
poezia ta ma intreaba:\"a fi sau a nu fi?\" asta e intrebarea si raspunsul intr-o alta lume.

Ioana...mersi de comentariu....mi-ai dat o incurajare. Te mai astept pe la mine...

\"sufletele mele trăiesc în apartamente goale\", poți renunța la goale, este redundant și clișeic.
\"vopsind dedesubtul unor rame din care oamenii au plecat de mult\" poți renunța la dedesuptul și la demult (typo demult nu de mult)
\"cu vopseaua care\"-cam forțată exprimarea
\"poate să se amestece
cu timpul din sticlă.\"
este o prețiozitate și nimic mai mult.
\"odată la două ore aerisesc camera
și se ascund să nu știe nimeni că sunt acolo
atunci
ochii privesc în culoare
vopsind alte trecuturi uitate.\"

păi strof anu este asumată, este clișeică, prețiozități.
mai lucrează-o.

numai bine

suflete si apartamente, în prima strofă. în strofa a 2-a apari tu singur (fără suflete) și ca o gospodină harnică aerisești camera...
totuși cred că aici lipsește un vers:
\"odată la două ore aerisesc camera
și se ascund să nu știe nimeni că sunt acolo\"... probabil e vorba de celebra \"verigă lipsă\"... de ce zic asta: vorbești de tine și apoi spui că se ascunde cineva...
cam neclare imaginile și lipsite de perspectivă.
în rest, numai bine.

tema e buna...chiar interesanta...insa nu mi se pare ilustrata bine, decat in cazul in care apartamentul face parte dintr-o lume personalizata...oricum...foarte buna ideea