Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Alchimia sufletului

1 min lectură·
Mediu
iubite amestecă-mi sufletul în creuzet
cu puține lacrimi și lasă-l să crească
sub inima ta…
însă cuvintele mele sunt îmbracate în sticlă
plouă amar norii mă tachinează
mi-am cusut dragostea la tivul rochiei
să petrecem împreună
un veac de singurătate
seduc noaptea la geam
prin ochiul galben al Lunii
Dumnezeu mă privește apatic
sunt femeia scrijelită pe tăblițele din lut
îi râd morții în nas orele curg slinos
mă doare o cruce în fiecare braț
în visul meu turbat
un fluture bolnav de plămâni
se joacă cu nervii frunzelor
mă trezesc pașii tăi
imprimați adânc în memorie
tu ești acolo
unde cerul sărută lumea
094.880
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
104
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Florea. “Alchimia sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-florea/poezie/233816/alchimia-sufletului

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@daniela-sonticaDaniela Șontică
Un poem de dragoste care incepe bine, dar scade in intensitate mai catre final.

\"mi-am cusut dragostea la tivul rochiei\"- mi-a placut;
\"in visul meu turbat\" - nu suna bine.
0
@ioana-floreaIFIoana Florea
e un adagio poetic descrescendo, de aici si impresia de scadere, visul turbat este contrastual, suna bine este abscons, recomand atentie
0
@gelu-bogdan-marinGMGelu Bogdan Marin
in visul meu turbat - poate fi scos pentru că nu influențează textul în continuare. Un veac de singurătate - este prea uzată expresia. Păcat ca aceste două propoziții să influențeze frumusețea textului.
0
@ioana-floreaIFIoana Florea
toate-s vechi si noi sunt toate, si dragostea este un termen uzitat
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau
ceva intre romantic si naturalist.bineinteles ca ar fi mers ceva isterie si/sau ironie dar, cont tinand de dragobete, sa luam mesajul dragostos ca atare si sa-i vedem totusi forta si pasiunea, in pofida profuziei de epitete
0
@george-asztalosGAGeorge Asztalos
Un poem de dragastos ce e la inceput si sfirsit ne atinge cel mai mult.Celui de fata ii lipseste insa miezul.E bun ca o nuca de cocos dar de ce raminem cu setea asta?Recomand mai multa senzualitate.Daca umezeala nu e...nimic nu e!Sau...:)
0
@ioana-floreaIFIoana Florea
felix.. ai trecut cu drag pe aici, te-ai oprit, multzam, te mai astept. e o poezie de poezie.
geo.. la la la.. multa dragoste in aer si o ella enamorada.. hihihi
0
sa (re/)gasesc cuvintele tale \"brocarte cu sticla\"...
0
@daniel-0020103DDaniel
Ca idee, evident că poemul nu putea decât să mă atragă (încă din titlu). Și totuși: \"cuvintele îmbrăcate în sticlă\"? De ce nu vată de sticlă? Urmează apoi un clișeu redundant: \"plouă amar\", secondat de o altă ciudățenie liricoidă: \"norii mă tachinează\"?! Altă contradicție în termeni, un joc facil de cuvinte citim ceva mai jos: \"să petrecem împreună un veac de singurătate\". Apoi, dacă \"Dumnezeu mă privește apatic\", nu știu ce Dumnezeu poate fi acela: unul creat după chipul și asemănarea noastră? Hm... Tăblițe \"din lut\", sau \"de lut\"? Orele curg \"slinos\"? Visul meu \"turbat\"?! Una peste alta, cred că Ioana are suflu poetic, ea chiar simte poetic și chiar încearcă să transmită ceva, dar nu are un univers interior suficient de garnisit, nici un limbaj adecvat în acest sens. Cred că o infuzie de lecturi aplicate din lirica universală (Elytis, Montale, Jimenez, Eluard etc.) i-ar putea umple eventualele lacune în acest sens. Încolo, despre zei antropomorfi numai de bine.
0