V

probabil e un text pe care l-ai scris in maxim 10 minute, si alea spanzurate..
totusi simplitatea textului, il face destul de reusit, cu un ritm destul de bun.

de remarcat:
\"(apoi se toarnă detergent pe asfalt
pericol de alunecare pe carosabil curat
pașiți atent circulați elegant)\"

de contestat:
finalul, prea repede venit.

Interesanta replica dar se pare ca Ioana nu s-a intrebuintat prea mult, limbajul fiind pe alocuri nu simplu ci simplist... sugestiv acel \"V\" care intr-adevar conduce lectorul spre un gest de acum deja banalizat si intors de la semnificatiile sale... cred ca recuperarea cuvintelor si a gesturilor este foarte importanta iar autoarea se pricepe sa faca asta. Dar nu ma mai lungesc pentru ca nu voi da stea deci nu trebuie sa argumentez nimic :)

limbajul nu e simplist. și nu e nevioe să folosești toate cuvintele dintr-un dicționar filozofic pentru a transmite o stare.
o poezie-film, cu imagini clare, lucrate ori poate turnate dintr-o suflare.
\"după orice victorie ridicăm în două degete o targă\". mai simplu și mai frumos nici că se poate.

Diana noi nu ne contrazicem... daca citesti atent o sa vezi ca spunem acelasi lucru dar cu alte cuvinte... cand am zis simplist (pe alocuri) am comparat cu alte texte ale Ioanei... obisnuiesc sa citesc ce scrie aceasta autoare... nu-mi place intotdeauna dar macar e inedit. Cat despre dictionare nu obisnuiesc, prefer sa citesc din autorii respectivi.
Recitind constat ca rezonez si mai putin cu tema poeziei... dar e vina mea daca perceptia depinde de starea in care ma aflu... scuze autoarei pentru inconsecventa.

Bogdan, poezia a fost scrisa in cateva minute. ai dreptate. cat mi-a luat ca sa o aduc la forma asta este incredibil (cel putin pentru mine). mereu am patit asa. daca hotarasc sa las ce scriu la o prima forma, iti trebuie maceta, daca intervin, se simplifica precum o umbra chinezeasca. probabil, trebuie sa gesesc calea de mijloc...

Diana, ce era de spus acum, am spus. ai inteles exact, sau ai simtit exact. sau ambele. dupa cum spuneam unui prieten: unitate de simtire pe unitate de timp inmultit cu spatiu...

Vladimir, eu, personal, am pus un stop pe piept calofiliei. ca si tine, sunt satul de mirosurile de parfumuri grele peste jegul de pe gat (sau de pe obraz). mi-am impus o simplificare a formei, o ordonare a ideilor si ma straduiesc sa nu mai las sa para totul la voia intamplarii. incifrarea excesiva imi este incontinuu reprosata (si de catre prieteni si de catre dusmani si de catre nepasatori). altfel, cu metaforizarea surrealista sper sa fi facut un deal convenabil.

multumesc!

Poetul vizitează atelierul pictorului. Este plimbat mai multe ore prin toate cotloanele să vadă grămadă de tablouri adunate în ani de lucru. I se arată, i se explică, este inițiat. Apoi, pictorul ridică pînza de pe lucrarea aflată pe șevalet.
- Vezi, la tabloul ăsta lucrez de cinci ani și nu e încă gata.

La plecare, poetul, ușor obosit, cere un creion și o hîrtie. Scrie repede cîteva rînduri și i le îmînează pictorului.
- Poezia asta, cum vezi, am scris-o în trei minute... și o viață!

(Scuze că dau așa rar pe la tine.)

după orice victorie ridicăm in două degete
o targă cu cel puțin o sfâșiere
o tumefiere
o amputare
o reminiscență

apoi urcăm pe podium
e doar un loc
de complezență

Ultimele doua strofe imi plac.

aceasta autoare in genere. pana si cand se joaca (infantilismul si joaca oare nu sunt pana la urma premise ale evolutiei? inclusiv culturale?) reuseste sa o faca cu staif, sa zic asa. chiar si micile imperfectiuni au savoarea lor (personal dezavuez jocul cu constata e dus / altul la constatat, care putea fi mai subtil pe gustul meu).
fata de dediu imi place si secunda strofa, mai ales pentru jocul ritmic creat de ultimul vers, dar si ptr impactul pe care il vad in context (ca fina ironie). de altfel, o ironie la fel de fina si de reusita este si ultima strofa.
numai bine

Daca m-as procepe la muzica, as pune textul pe muzica. Suna tare bine! (poate ca o masura ar fi un pic fortata, dar merge). Ganditi-va numai la un Andries, dar din ala bun de acum 15-20 de ani. E o mica poveste acolo in cele trei versuri din paranteze, si ca orice aed trebuie sa spui o poveste ca sa nu adoarma ascultatorul pina la ultimul vers. Si un pic de muzica... Hai, nu mai carcotiti...

domnilor, ma onoreaza prezenta dumneavoastra aici si ma bucura ca imi cititi scrierile. va multumesc!

faptul ca cel invingator se complace cu acest lucru demonstreaza ca esti capabila de o fina ironie, aproape imperceptibila dar la fel de abila si de bine intentionata (a se citi cu o intentie bine determinata) desi ar parea intamplatoare.
de asemenea cuvantul complezenta in raport cu statutul de invingator ma trimite cu gandul la o metafora-oximoron iar faptul ca aceasta metafora a fost reusita fara prezenta nici unei metafore este cu atat mai remarcabil

Ionut, iti pun aripa pe cap. baiazid poarta palarie. that\'s that. e corect!!!