privind peste umăr

roua copilăriei şi ploile calde ale tinereţii lacrimile toate de râs şi de plâns sudori de tâmplă de trudă sudori de plăceri în suflet le-am strâns ca singură şi nepreţuită avere adaos la apa ce-mi ţine vie ţărâna ce sunt acum la început de decembrie privesc la vârstele mele maluri între care am curs pe plaiuri moldave şopotind printre pietre de vis cărându-le prăvălindu-le peste praguri... doamne albia e numai meandre cu pietrele devenite prundiş... ca oricare râu am lăsat să curgă în mine pâraie unele curate - iubirile mele altele silnic făcutu-şi-au loc mâlite de duşmănii prosteşti răutăţi infantile uneori tulburându-mă... apoi la jumătate de cale un stăvilar de istorie s-a rupt şi albia-mi s-a umplut c-un potop de dejecţii - democraţia lui peşte... deltă mi-i astăzi tâmpla albită plină de gunoaie şi hoituri de vis aduse de vremuri invazivii cormorani îmi usucă găinăţindu-se coroziv pletoasele-mi sălcii luncile-mi răsună de urlete de coioţi şacali şi enoţi prin stufărişuri şi trestii de gând se strecoară cu lunecuşuri viclene şerpi de frici şi regrete... de unde mă-ntreb mai am putere cu ochiuri de apă să privesc peste timp la nuferi înfloriţi becaţe sitari la mersul regal şi zborul sfielnic şi alb de egrete...