Ioan-Mircea Popovici

Sta in viata unei clipe tavalita-n Nesfarsit/ o poveste ce se naste din Acum si Infinit/ tu ma plimbi intr-o caleasca si-mi explici pe unde-i marea/ eu, trecut de amintire, pierd un tur si uit mutarea... Pasadia, Pasadia, pas descult prin Infinit... stii tu oare cum se strange rasaritu-n asfintit?... las un tur pe dunga zarii si curbez un arc in opt si din nodul de clepsidra pun pe jar ceva la copt... de acum parea cabala si parea ca-s iar iluzii...

Undeva, pe la mijlocul scarii coboratoare spre mare, un maslin salbatec, ramuros si umbros ma oprise-n nodurile lui sa-mi povesteasca despre Bine, despre Frumos si despre Adevar. La inceput credeam ca-s soaptele vantului in joc cu umbra pamantului si cantecul marii de dupa dunga zarii... Pasarile tarmului au inceput sa ciuguleasca din maslinul acesta... aici incepe gradina mea la intrarea careia am sadit deja ramul tau de maslin...

Frumoasa nastere, Djamal. Mosit de palmele cerului, in strigat de muguri de primavara, din aceleasi ramuri pe care iedera, vita de vie si lianele fac casa ingemanarilor din durerile si bucuriile vietii. Pecetile tale stau bine peste semnele mele de carte. Plaja mea cu suflet se intinde pana-n desertul berber. Las acuma-n locul asta, clipa lunga, sa te-ajunga...

Iti voi da un nor de nume de ajungi in Rodador, cand vei regasi Stradela cu o casa cu izvor. In pridvorul ei se vede inceputul unei scari... Astept poezia si ai numele.

Tu sa ma crezi, ca n-am de ce sa te mint. Eram in alergare prin Caesareea si-n coada ochiului ti-am vazut numele si mi-am zis: voi bate la poarta ta si n-a msa intru. Iti voi spune doar ca ai un nume foarte frumos. Dar uite ca-n povestea ta se intampla sa-ti cauti un nume. Tu crezi ca exista un nume mai frumos ca asta? Mama cand vroia sa ma rasfete imi spunea ori Petre, ori Cesar. Dar peste toate astea, merita sa-ti spun ca de data asta te-ai jucat frumos cu imaginile. Doar ultimul vers imi pare un pic prea matematic. Voi cum m-ati defini? Daca zici serios de-o definitie iti dau eu una. Definitie, dar nu nume.

acum vad ce departe te-ai asezat tu la masa cu lupii. pe strada cu caini si pescarusi ti-ai ales casa aceea intre praguri de lemn. cauta bine acolo o scara din lemn de cedru. nu te opri la cea de brad. nici nu mai stiu. intre ele, pe un trepied de lemn iti lasasem un pumn de scoici cu stele de mare...
\"și o bucată de prag
dacă îți ajung...\"

acolo, la numarul de accesari apare coincidenta cu numarul acela caruia numerolologii ii zic \"devile number\"... n-am stat pe ganduri intrucat am si eu versul acesta: \"inflorise liliacul cand l-am intalnit pe dracu\"... si-am zis ca nu-i chiar imposibil de crezut de vreme ce i s-a intamplat si Maestrului cu Margareta... in rest, peste tot sunt semne bune... nu te lasa... ai spatii dense... nu te explica... mergi cu bucuria acestei densitati... cine are organ, simte toata povestea... e atat de clar ce scrii... si lumile se aduna-n ce e de atins fara sa fie nevoie si de iluzii... ma ingrijoreaza incrancenarile din unele ecouri dar si astea le rezolva locul si vremea potrivita... cred ca toate semnele sunt bune si te asigur ca nu m-am inselat niciodata. e atat de poetic si de frumos! o ploaie de vara va rezolva totul... \"ai vazut frumos pentru ca ai simtit\"... de aici e locul deschis... se intamplase intr-o zi sa fiu pe lac cand dinspre mare a inceput o furtuna... o vijelie ca o tornada... nu zic mai mult sa nu crezi ca vijelia asta trebuie sa rada din balci baraca de tir... ma intalnisem atunci... si aici intrasem intr-o lume in care... am vazut ca ai sters observatia aceea de la inceput cu punctele de suspensie... sunt \"fragmentele din\" care nu sunt \"intre\"... in plus sunt unele zone care inca nu se spun... Ponna chiar latra si nu pot sa spun de fiecare data de ce si cum...

Atat cat te-am intalnit in peisajul periplului tau, ai facut totul singura, cu grija plina de dragoste de-a fi mereu impreuna. Ai daruit de fiecare data si-ai dobandit atingerea intregului prin coincidenta origine-tinta. Daca te-ai jucat cu perlele si fragilitatile, aceasta imi pare Marea Perla: \"respirația ta mă va absorbi când îți vei pierde sinele, regăsindu-l pe un alt prag al templului. acolo genitivul originii îți va deschide timpul dragostei-fără-iluzie\". Cheia timpului dragostei-fara-iluzie. Finalul acesta lasa in urma lui inca durere urmata de-un cantec si-un semn bun. Poate ca o lacrima da alta stralucire perlei. Ce greu e sa fii Poeta! Sa te si doara, sa si canti sa fii si fericita...

Crezi ca daca declari in titlu ca-i \"in spirit de haiku\" faci mai bine decat lasand poema cu un titlu care s-ar potrivi? Te amagesti asa cum te amagesti si cand spui ca esti in cautarea unei noi identitati. Intr-o sitiatie data nu poti fi identica decat cu tine insati.

Dorule, se pare ca ai cazut intr-o logica in componentele careia eu pun valoarea zero. In ocultism si astrologie interesul meu este zero taiat iar intalnirile de pe Stradela Vantului sunt doar poetice.

Tu stii ca cei care se aud isi vorbesc si nu se comenteaza stilistic, artistic sau autistic. Si eu asta aveam sa-ti spun, de la prima lectura. Toti lunetistii tintesc cu un singur ochi si nu sunt nebuni. Doar Poetii tintesc cu toti ochii deodata. Si Poetii sunt cei care au trupul acoperit si intesat cu ochi de toate culorile si pentru toate lungimile de unda. Tu nu te-ai uitat bine pe gaura aceea haotica. Sau poate asa a fost atunci, cand te-ai uitat tu. Cand m-am uitat eu calutii nu erau toti de lemn si ghemul galben se desira intr-un labirint din alte tentatii decat cel de care vorbea Eliade... la mijlocul lui era o nuca...

Aici e o tristete de lume si de viata. Perfecta poezia. Are Cuvant si-i vie. Te plimba prin marturisiri calde si amare. Si daca e sa vedem bine, poezia aceasta este memorabila. Are-n ea patru poezii. Fiecare din cele patru strofe este o poezie slefuita. Fiecare rearanjare da o alta rascolire. E greu sa te atingi de intangibil. Iau si fac nod din cateva fire. E dimineata tare din ziua de ieri si-i inca prea devreme sa pot sa spun chiar totul...

\"mai tânar decât ziua ce se naște mâine treceai pe străzi în locul meu
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
.....................................................
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață..............
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar...........
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire........\"
De-mi dadeau ursitoarele bagheta de lasat imagini, aici as lasa digul cu algele verzi prinse de pietrele mari. In poezia asta sunt o mie si una de poezii. Se lectureaza la capatul digului unde tipatul pescarusului se completeaza cu spargerea valului. Se canta putin si se tace mult... Intangibil... de dureros si frumos...

Tocmai pentru ca textul are vechime, nu ai loc de intors. Cauta mai bine iesirea din ridicol. Uita-te prin vecini si ia aminte si ce nu se face.

Am intins mana si m-am atins de povestea ta...Mi-ai adus aminte de al 5-lea anotimp intr-o zi in care vara incepuse pe plaja mea cu o furtuna de nisip. Imi plac fragmentele tale de Infinit. Cand se va lungi un pic clipa o sa-ti povestesc cum dintr-o boaba de mac salbatec cararea coboratatoare spre mare s-a umplut de \"atâta plecare\" si \"anotimpuri pedepsite de tine\"...\"tu sperai să devin omul de zăpadă rezistent la atâta căldură\"... omul de zapada rezistent la atata caldura, la ploi si la furtuna de nisip...

Metaforic vorbind, cu ceva vreme in urma ai lucrat la Masa Tacerii si la Poarta Sarutului. \"Acum umblă pe catalige\" sa inalte Coloana Infinitului... (al carei nume se zice ca era Coloana fara sfarsit...) Salutul tau a ajuns pe Dig. Pana aceea colorata cu galben, albastru, alb si negru s-a inmultit. E vara deja. Suntem o tara calda...

Cum imi pare poemul? Ma feresc sa spun lucruri mari sa nu sperii ingerul. Dar sa tai lacrima inseamna ca ai ajuns acolo unde clipele-s cum zic aici... Ca asa suntem noi, frati de lacrima si de fericire. Le simtim pe toate-ntr-o clipa care nu incepe si nici nu se termina. Ca daca-n mana ne pica un ciob de sticla, in el vedem si plaja si scoicile faramitate-n nisip. Si atunci, din alergarea vietii si cautari, alegem un loc insorit, de unde se pot vedea corabiile pe care le astepta Ovidius, si n-au mai venit... si-n locul acesta umbrele ni se lungesc de cum coboara soarele sa ne sarute picioarele si-n smerenia lui compliciteaza cu umbrele care o si iau la fuga pe scara... si-am ramas asa, fara umbre... ori, poate, numai mi s-a parut... lasa ca-i bine, Florian... tu stii mai bine ca mine sa faci clipa de-un an... eu am reusit sa dau de spatiul \"dintre clipe\" si aici Tympul e plin de-ntamplarile rare... trag cu batul de salcie un cerc verde si-n el am toate clipele bune... de iau batul de alun... aici tac si nu-ti mai spun... ca aude-un pui de prun... si de iau un bat de nuc...

cand e vorba de lacrima poetului, apoi vorba aceea-i de fapt o plimbare printr-o lume in care poetul doare si canta prin lacrima... am gasit si eu o lacrima la zidul alb... sa fie lacrima din ultimul tau vers? pentru ea eu iti dau stele de mare si un pumn de scoici sa le iei cu tine cum iei si pietricelele acelea care-ti aduna norocul... cu ocazia asta-ti mai trimit si-o esarfa albastra sa o lasi pe scaunul gol pe care statea Singuratatea... si-n locul ei ai acuma Marea...

Era o vreme cand ceidedupa se inverzeau la cuvantul Rege si incepeau sa vibreze precum demonizatii cand, intamplator sau nu acesta era asociat cu Mihai. Si un razboi al minciunilor se pornea cand cineva spunea Regele Mihai si nu era atent ca locul in care pronunta aceasta sa fie un loc, daca se poate, sa nu fie un birou de sef, ori chiar o catedra... ca-ntr-un birou de sef trebuia sa se afle un semidoct iar intr-o catedra un indoctrinat... dar, sa nu deviem, iti pomenesc chestiile astea intrucat in vremea aceea facusem un Turn de documente cu Argument Pro-monarhic. Asa eram eu invatat: sa inot contra curentului, spre izvoare.... rup, si ex-abrupto zic: olteanul tau cu botnita este un mincinos. Lansasem provocarea intre istorici si n-a venit nici unul sa-mi arate o botnita. Mai mult, am avut un student din satul cu pricina si in satul acela (nici nu-i mai stiu numele, sa fie Salcia?) nu s-a gasit nici un taran casa sa poata jura ca botnitele au existat... in schimb, sa ma convinga de faptul ca via exista, mi-a adus vin de la bunica lui... ne mai auzim noi: intre simboluri, lac, mare, nuferi si clipe...

Carmen, sensul \"cineva trebuie să iasă în piața publică
și să-l ajute pe Hristos să schimbe lumea\" este gresit. Pietele sunt ale zgomotelor. Sensul este sa-L lasi pe Hristos sa lucreze in tine (cu tot ce presupune aceasta). restul este ok. (si eu tot n-am aflat linkul acela pe care-l cautam si nici cine-i poetul de sub pseudonim)

Intre Latratul Ponnei si Nod de Tymp, in clipa asta, diferenta e de 200 de accesari. Am marcat-o drept moment in care Sah cu hazardul si-a decis un jucator. Este \"celcarezice\" si care apare intr-un comentariu de la Oglinda ovala. Stiai ca si aceasta a fot motiv de neliniste pentru Stradela Vantului. Nu cunosc tot motivul, dar trebuie sa aapra in acel interval Intre, de care vorbisem intr-o zona a Jocului secund...

Cert este ca Penelopa a inceput tesatura... Andante a aparut pe trupul maslinului salbatec... iar floricica din floarea de mac salbatec are astazi ziua ei de... (semne pe treptele primelor comentarii)