Ioan-Mircea Popovici

rezonanțele apar intre punctele conjugate armonic. tu joci pe carte insomniilor prin rataciri si taceri. armonicele mele se trag din tarm si voiaj. intre ele, porturi si insule...

carmen, primele doua versuri din completarea ta nu-s compatibile... daca-i sorbi nelinistea nu-l mai alungi.. daca faci așa inmultesti nelinistea si sporesti singuratatea... cu alexis se lamuresc lucrurile de la sine si asta foarte curand...

\"un sunet stingher
se-ntoarce în piatră\"

aceeași altădată
perfectă amânare a cântecului
oricând mai bună decât stingerea

presimt o cale lungă-n desișul cu pietriș

(PS): ai scris un poem cald
in care sunetul isi gasise casa
eu l-am invelit in spulberisul de pe liman
un pas descult in vecinatatea limitei
volute cu inflexiuni si pietre unghiulare

dacă nu intram în voiajul ăsta
unde eram eu acum
unde ar fi viața mea

chiar de-ar fi să dau uitării clipa lungă dintr-o vară
ori poveștile cu codrii și cu tulnicul de seară
tot ar fi un fulg din steaua universului cu scară
și o ușă nezidită-n citadela fără gară

și de-aici cărara vieții se despică-n y-greci mici
pe o ramură cu fluturi și-o armată de furnici
cu un greier care cântă învelind albastru clipa
înmuind în călimară o antenă și aripa

de aici te las pe tine sa duci versul celui Mic
care știe că niciunde nu înseamnă chiar nimic...

aș începe de-o poveste dar am musafiri grăbiți
că e astăzi ziua mare cu nuntiri și cu nuntiți
.........................................
Salutări lui Mic și Alexis. Cu prietenie, Yannelis

ca-n jocul cu margele de sticla
oricum le-ai aranja
ramane poem...

ai multe de spus
forta, expresie, imagine, stari, reflectii

\"toata viața e ca și cum
trupul pe care îl credeam al nostru
s-a rătăcit de la început
..................
ce rost are ca între timp
să ne căutăm sensul
petrecând prin mulțimi de
cărnuri anoste
..................
ciudat cum poți uita adevăratele motive
adevăratele furii și neputințe
hilar anunțul tău de căutare a gesturilor pierdute

love, din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor

de la margine stau și privesc singurătatea drept în ochi
îmi place totuși, îmi place
să merg în cele mai aglomerate locuri
acolo temerile iluziile
sunt dese ca o pădure tânără\"

da Carmen. este tangaj între real și poveste.
Adrian, tu știi mai bine ca mine cum e pe vapor. Cu Alexis se întâmpla aceeași eroare ca și cu celelalte personaje ale mele. Ce-ar fi sa-l identificam pe Fowles cu Magicianul, sau cu Colectionarul?

la aprecierile tale aș răspunde cu versuri din ultima-ți postare


\"din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor”

aici e-un joc secund al amanarilor. o amanare este a autorului de-al descoperi pe alexis si-a doua este din povestea lui alexis care se poate ghici aici:

gandul meu e plin cu tine
tu esti scara mea de dor
si in fiecare clipa
iti sunt apa de izvor



de acum suntem in unu
si din punctul Infinit
avem parghia de sprijin
si puterea de iubit

nu lasa in mine goluri
nu te indoi de noi
fa sa fie pacea pace
si din visul de razboi
lasa marii valuri pline
cu iubirea intr-o barca
si ne tine focul vesnic
panza panzelor de arca

arca noastra-i...

\"spre seară a coborât printre oameni
ei visau într-o limbă ciudată\"

imagini vechi
ganduri noi
cuvinte-n cuvintele literelor-semne

\"prea multă lumină
zgomotele o acoperă
terase primitoare...
undeva ni se construiește o biografie
vom intra în ea cu blândețe\"

.....................

\"cum stai așa cu privirea agățată de umărul meu
pari una dintre acele statui imaginare de fum
ceva putred ceva amar ceva fără capăt de trist\"

...........................

\"doar vântul prin perdelele galbene
o scară din lemn care duce spre podul casei\"

.............................

\"și noi am trecut pe acolo\"

pe aici au trecu ei
dincolo de intamplare
o seara cu bilete lasate sub statui

imi pare rău. 20092009 este o repetiție. simetrie ar fi 20099002

fluviul si-a retras apele revarsate
urmele lui sunt acum delta

delta si-a revarsat tristetea
in albul nuferilor

atinse corzile cantecului


am trecut peste margini si cantecul s-a umput de culoare
las culorile in lumina alba si cand voi avea ceva vreme o daruiesc lacrimei

inerioare pline de cuvinte
tragând de forța viului la scris

vecinătatea strâmtă și... de aici
clasele de resturi modulo 3 și celelalte reflectii
în dezechilibru cu acordul realității

unii dezvolta logica optimistului pesimist altii invers...

poetic comentariu, din care selectez:
dulce miezul alb al nucii necoapte
pline de rod crengile sufletului nascator de cuvinte

multumiri poetice prin:

acum mi-e gandul adunat in vis
o pagina pierduta
mi-e martora ca-i scris:

\"era intr-o poveste o poveste
cu rataciri pe tarmul de bazalt...
alunecau cararile pierdute
opridu-se in puncte de asalt
interioare pline de cuvinte
trageau de forta visului
............................
povestea alba
incepuse

doar tu
poti sti
cum
...\"

o salvare pe tomis prin trecutul meu ponna-i prinde sirena în urlet polara la cerc ca si axa radicala... doua locuri geometrice in geometria Punctului si-a Tarmului... inainte vreme ma opream la punctel (A), (P), (M) si (G)... acum punctele descriu locuri geometrice-n geometrii albastre... scara lui escher ai reusit sa o faci scara ploilor care este precum o cascada intr-un desert cu munte... un peisaj care pe de o parte aduce cu girafa-n flacari si din profil cu sarpele boua care a inghitit un elefant... multumiri pentru toate pietrele care le asezi in izvorul acela cu cantec...

paradoxalul interval larg intre Minus Infinit si Plus Infinit este ingustimea liniei albastre... mai exact in cel mai larg interval real se afla si o proba a simplegadelor argonautilor... o dunga foarte ingusta care vad ca ai sesizat-o si tu... ma bucura observatiile inspirate care dovedesc o buna intuitie a sursei starilor...

azi am mai inchis un cerc intre port aeroport si acasa... intre interiorul si exteriorul acestui cerc logica lui Hermes ar fi transparenta-n atingerea tridentului imposibil (cheia magica din Scara lui Escher... cand spuneam imposibil cel care avea tridentul devenea invizibil...)

o salvare pe tomis
prin trecutul meu
ponna-i prinde sirena în urlet

la susținerea tezei
sora mea statea-n primul rând și zâmbea
tata în spatele amfiteatrului lăcrima
să-mi fie mai ușor
să termin cu meditațiile
și munca din port
tata mi-a stabilit o rentă viageră
sora mea mi-a dat un zar galben
și-o tablă de șah
mama-mi trimisese zmeul de hârtie
pe care pictase Lema primei cărări
geamănul plecase deja

e vorba de un vis cu un drum lung in valuri proiectat intr-un peisaj in care cercul magic

cântecul
lătratul câinelui
stradela vântului

pleaca de la o realitate concreta este visul dorinei (anna vietii mele) printr-un camp strabatut de un drum cu un plop in capatul lui acesta realitate se completeaza cu izvorul careia limpezirea i le aduc pietrele


carmen ai sesizat bine elementele jucatorului cu hazardul george cum era sa lipseasca calaretul cand acesta este jucatorul de sah cu hazardul un celcarestapanesteraul precum Sfantul care cu sulita omoara balaurul acum nu ma mai povestesc


peisajul visului se proiecteaza in peisaj din ceasca diminetii gura cestii cercul magic apoi un rasarit cu nori de ploaie in care rosul aduce in ecoul memoriei floarea de mac salbatec si multe alte citiri de semne si de sensuri care nu pot aparea intr-o poetica din simplul motiv ca \"poietica\" pe care o proiectez eu este in interior iar \"poetica\" este in exterior intre ele doar logica lui hermes si-a lui mercur ar putea stabili puntea

va multumesc ambilor si daca apar inversari de litere ma scuzati amandoi daca nu apar totusi de vina-i numai hazardul acum fug sa prind un rasarit voi stiti ca soarele nu asteapta

acum e clar ca verbele si-au cautat singure printre cuvinte acesta este motivul pentru care lipsesc ele sunt in cautarea scoicilor vorbitoare absenta verbelor am combinat-o acum cu absenta punctului pe langa vechea absenta a virgulei si asta ca sa se inmulteasca posibilitatile citirilor si evident ale sensurilor

când primesc o nucă-n vis parnasian
clipa cea năucă ține-n mine-un an
și un soare liric naște gânduri valuri
și în foșnet-cântec sapă scărări în maluri

iar pe țărm de cântec răstignitul Tymp
ia în el sămânță-n șirul ymp
convergență tristă-n pas desculț prin rouă
rătăci povestea în cămașă nouă

crezi într-o magie și din cioburi vii
faci o piramidă-n care-nveți să fii
și știind de-acuma unde-i ușa plajei
bei o dezvrăjire cu regina vrajei

călătoarea undă gândul mi-l stropi
și opresc o clipă lângă punctul \"i\"

astea mi le spunea alexis când l-am întrebat ce-a visat astă noapte. eu vroiam vrăjitorule să te întreb: ucenik, cum de n-ai văzut tu pietrele lui Mic?

plouă-n septembrie
cu ploile de vară-n frunze galbene
peste pierele annei

ca-n ceașca de cafea
cărările rătăcesc în poveste
fiecare scoică
cu cântecul ei
fiecare piatră
un izvor
de dor

cantecele au fost compuse pentru alexis... marinarul flasnetar circar cartofor si-un mare calator... probabil viitorul scriitor... iluzionistul de pe scara iluziilor... las cadrele sa-si faca singure locul in spatiul muzical... stii chestia cu calul? ra-di-calul... adica radicalul acela din unitatea negativa prin care apare \"i\" elementul care te scoate din real si te introduce in complex... dar astea sunt piese pe tabla hazardului... evident o explicatie un pic dadaista mai la indemana decat o explicatie foarte docta... alexis este un scarar modern in care cred mai mult decat in zece scoli...

cum ar zice elian: pe aici a trecut Yann (alexis): http://povesteadepeplaja.blogspot.com/