Poezie
luna ieșise din crai nou
(s-au zidit ușile)
1 min lectură·
Mediu
am coborât scara
pe lângă măslinul sălbatec
țărmul se umpluse de ierburi
floarea de cicoare trecuse
alexis a dispărut
între cărările verii
câinii adulmecă prietenoși
doar unul se dă o țârucă la mine
de cum i-am făcut cercul
magia firului rădăcină
i-a trecut
însoțit de iluzie și singurătate
alexis obosise
puțin câte puțin
până când
la o pipă
i-am zis
de unde era să-ți ghicesc teama
toate le ai de la ei
de la mama ta zmeul de hârtie
de la tatăl tău casa de pe plajă
la piramidă
se întâmplase că
luna ieșise din crai nou
lumea n-o mai credea pe bătrână
m-a oprit să-mi spună
domnișorule v-a căutat poliția-n stradela vântului
s-au zidit ușile și ferestrele casei cu iederă
Constanța, 25 septembrie, 2009
063.897
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “luna ieșise din crai nou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/13907727/luna-iesise-din-crai-nouComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi-a placut f mult prima strofa, are muzicalitate, iar introducerea personajului in ultimul vers imi pare de cadru filmic.
0
la aprecierile tale aș răspunde cu versuri din ultima-ți postare
\"din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor”
\"din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor”
0
As zice ca e poezia mea preferata... subiectiv vorbind...
Finalul imi aduce aminte de Lorelei...de un alt gust si de o alta culoare a vemurilor...
Finalul imi aduce aminte de Lorelei...de un alt gust si de o alta culoare a vemurilor...
0
chiar de-ar fi să dau uitării clipa lungă dintr-o vară
ori poveștile cu codrii și cu tulnicul de seară
tot ar fi un fulg din steaua universului cu scară
și o ușă nezidită-n citadela fără gară
și de-aici cărara vieții se despică-n y-greci mici
pe o ramură cu fluturi și-o armată de furnici
cu un greier care cântă învelind albastru clipa
înmuind în călimară o antenă și aripa
de aici te las pe tine sa duci versul celui Mic
care știe că niciunde nu înseamnă chiar nimic...
aș începe de-o poveste dar am musafiri grăbiți
că e astăzi ziua mare cu nuntiri și cu nuntiți
.........................................
Salutări lui Mic și Alexis. Cu prietenie, Yannelis
ori poveștile cu codrii și cu tulnicul de seară
tot ar fi un fulg din steaua universului cu scară
și o ușă nezidită-n citadela fără gară
și de-aici cărara vieții se despică-n y-greci mici
pe o ramură cu fluturi și-o armată de furnici
cu un greier care cântă învelind albastru clipa
înmuind în călimară o antenă și aripa
de aici te las pe tine sa duci versul celui Mic
care știe că niciunde nu înseamnă chiar nimic...
aș începe de-o poveste dar am musafiri grăbiți
că e astăzi ziua mare cu nuntiri și cu nuntiți
.........................................
Salutări lui Mic și Alexis. Cu prietenie, Yannelis
0
\"însoțit de iluzie și singurătate
alexis obosise
puțin câte puțin
până când.......\"
................
i-am sorbit neliniștea și
l-am gonit spre alte gări
cu fum de seară, să dispară teama, să rămână doar gena mamei și tatălui și a mării nevăzute,
mi-am permis să adaug printre fire ,L
alexis obosise
puțin câte puțin
până când.......\"
................
i-am sorbit neliniștea și
l-am gonit spre alte gări
cu fum de seară, să dispară teama, să rămână doar gena mamei și tatălui și a mării nevăzute,
mi-am permis să adaug printre fire ,L
0
carmen, primele doua versuri din completarea ta nu-s compatibile... daca-i sorbi nelinistea nu-l mai alungi.. daca faci așa inmultesti nelinistea si sporesti singuratatea... cu alexis se lamuresc lucrurile de la sine si asta foarte curand...
0
