Jurnal
mean and the city
1 min lectură·
Mediu
pot să mă prind de sentimente
niciodată de oameni
legăturile sunt negre zdravene sau
linii fragile de lumină
ah dungile acelea subțiri
promițătoare
înșelătoare
ca niște linii de cocaină
desprinderile nu-mi lasă în mâini decât
aer și
semnificații reduse la
numitorul comun al tuturor trupurilor
îmi place totuși, îmi place
să merg în cele mai aglomerate locuri
acolo temerile iluziile
sunt dese ca o pădure tânără
de la margine stau și privesc singurătatea drept în ochi
suntem amândouă femei cețoase înalte
mă amuză cum dăm târcoale mulțimii
e aiurea, love
cum din lumea asta nu poți să prinzi decât
întâmplări trunchiate
ciudat cum poți uita adevăratele motive
adevăratele furii și neputințe
hilar anunțul tău de căutare a gesturilor pierdute
love, din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor
toata viața e ca și cum
trupul pe care îl credeam al nostru
s-a rătăcit de la început
într-un uter imens și
ce rost are între timp
să ne căutăm sensul
petrecând prin mulțimi de
cărnuri anoste
vino love, doar știi
cimitirele sunt locuri foarte aglomerate
aici se dau cele mai reușite petreceri
http://www.youtube.com/watch?v=qP_k_h_hzbc
043.464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ligia Pârvulescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ligia Pârvulescu. “mean and the city.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/jurnal/13907770/mean-and-the-cityComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am mai taiat din text. Am momente in care imi vine sa sterg tot, dar si asa si asa, tot aia e :D Merci pt rezon si halebarda jonele.
0
ca-n jocul cu margele de sticla
oricum le-ai aranja
ramane poem...
ai multe de spus
forta, expresie, imagine, stari, reflectii
\"toata viața e ca și cum
trupul pe care îl credeam al nostru
s-a rătăcit de la început
..................
ce rost are ca între timp
să ne căutăm sensul
petrecând prin mulțimi de
cărnuri anoste
..................
ciudat cum poți uita adevăratele motive
adevăratele furii și neputințe
hilar anunțul tău de căutare a gesturilor pierdute
love, din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor
de la margine stau și privesc singurătatea drept în ochi
îmi place totuși, îmi place
să merg în cele mai aglomerate locuri
acolo temerile iluziile
sunt dese ca o pădure tânără\"
oricum le-ai aranja
ramane poem...
ai multe de spus
forta, expresie, imagine, stari, reflectii
\"toata viața e ca și cum
trupul pe care îl credeam al nostru
s-a rătăcit de la început
..................
ce rost are ca între timp
să ne căutăm sensul
petrecând prin mulțimi de
cărnuri anoste
..................
ciudat cum poți uita adevăratele motive
adevăratele furii și neputințe
hilar anunțul tău de căutare a gesturilor pierdute
love, din tot ce ucidem
rămân doar orele
care zboară prin noi
ca praful tornadelor
de la margine stau și privesc singurătatea drept în ochi
îmi place totuși, îmi place
să merg în cele mai aglomerate locuri
acolo temerile iluziile
sunt dese ca o pădure tânără\"
0
Multumesc pentru vorbe. Stiu ca totul e perfectibil. N-o sa fiu niciodata multumita de ceea ce scriu si sper sa nici nu ajung vreodata :) Mai treci.
0

drept să-ți spun am focalizat pe ultimele trei strofe
acolo mi se pare că te desfășori mai în forță, condensezi mai bine discursul
rămân din prima parte a poemei cu aceste imagini
\"îmi place totuși, îmi place
să merg în cele mai aglomerate locuri
acolo temerile iluziile
sunt dese ca o pădure tânără
de la margine stau și privesc singurătatea drept în ochi
suntem amândouă femei cețoase înalte \"
per ansamblu am rezonat
salutări de la halebard.