Ioan-Mircea Popovici

s-a intamplat candva un mugur
gasit in cosul de gunoi
sa-i dau pamant sa-i pun si apa
acum e floare-n haine noi

nu-i doar povestea intamplarii
sau vreo invetie de-a mea
e-n scara florilor de cactusi
o craciunica-n flori de stea

cu frunze-n y-greci verzi si zdraveni
noduri de clipe stravezii
in care stau povesti nespuse
tesute doar din clipe vii

daca amnezia este marca ta si stii despre ce este vorba, il voi pune pe alexis in legatura cu tine. la el amnezia a provocat si orbirea. coincidentele fac parte din miracolele intamparii. dupa cum vezi, ieri alexis s-a trezit. amnezia lui parea, la un moment, fara remediu. cu un pic de noroc, se zice ca-si va reveni din orbire. eu nu stiu. nu ma pricep, nu zic nimic.

eu rostogolesc o clipa prin samanta din namol si cand vine primavara soarele o da de gol si-nfloreste intr-un nufar lang-o lebada uitata sub fereastra amintirii din acum si altadata restul vine dintr-un cantec fara margini sau origini si din cuiele infipte rastignind in ele pricini curge sangele uitarii si-n corola mantuirii spicuiesc alta samanta ce-o sadesc in taina firii si trecand prin iteratii a durata si nuanta se incinge si cuvantul altoit pe cutezanta tac acum si las doar valul sa loveasca numai el tarmul digul si durerea turnului crescut rebel...

\"ar trebui un text în care să nu încapă doar marea.
ar trebui o mare în care să nu încapă doar textul,
în casa poemului, fiecare pasăre glăsuiește în propria-i limbă.

ai putea spune simplu: „să fie!”
atunci toate apele și-ar strânge perlele pe țărmul înalt.
...........................................................
mai trebuie o treaptă, niște note rătăcite în casa cu iederă.
cineva se lovește puternic de zid, să învețe durerea,
nu știe că pașii aceștia nu înseamnă dublă măsură.\"

http://agonia.ro/index.php/poetry/13926541/mare/_text


un text care sa porneasca de la zero
cade-n nedetrminarea Zero ori Infinit
asta acum... dimineata iti promit ca-l voi lua cum ai spus tu


ai lasat sa curga gandul
peste visul tau cu mare
portativul inserarii
are cheile in care
semn pe solzul unui peste
sta ascuns in cerc de nori
iar cu vantul din stradela
suiera-n mii de fiori


si cand toate par ca-s spuse
si ai inteles cum vin
trei carari din dunga zarii
intre care Nastratic
mai nastrusnic decat sensul
si mai plin decat seninul
rataceste-o prelungire
pe o scara cu pelinul
inflorit din fulg din vise
nedeterminari sculptate
o fractalica magie
forfecata-n semn de carte

las aici o treapta noua
de pe scara fara nume

cautandu-mi inorogul
intre spargeri dintre spume

http://scarafaranume.blogspot.com/

azi este ziua fiului risipitor
marea bucurie de dupa ratacire

stiu
inca n-am ratacit destul
sa pot asculta pana la capat...

as lasa doar cuvintele tale
din poem
tai punctul de sprijin:

\"acum știu
dorința aceea sălbatică
era doar un obicei rău
care ne alunga pe moment tristețea\"

din scrinul cu scrisori
farame din pietrele annei
semnul cuvintelor tale
inflorind seminte

“să spânzurăm cuvintele care mint îmi spuneai să sfidăm anotimpurile
să ne fixam ceasul după bătăile inimii așa îmi spuneai
și săpai în carnea mea o bucată de rai
…………………………………….
de o viață stai și aștepți
nici cărți nu mai citești
citești doar fața aspră a lumii în trecere
acum fiul tău s-a întors
dar tu tot cu mâinile goale îți acoperi rănile”

cat despre Charon
poate nu stii ca-i plecat
cu Hasdrubal
la un bal
din Estetica mortii
.................
si toate celelalte
pe carari
intre scari

eram intr-un concert
de pian si violoncel
un gand rebel ma coboara pe scara
........................
eram la mine pe scara
la scara fara nume blogata
la o tigara
de fapt sudasem
una si inca una si facusem sapte
ca sa fac o magie alba
nu ca as fi dus lipsa de ceva frumos si adevarat
ori de imagini magice si inselatoare
ci asa sa fie de inca o magie
sa nu-mi pierd mana si gandurile magice

si-mi vine o femeie
cu adevarul de seara
imi cere o tigara
si-mi intinde un ziar
………………………
pe prima pagina citesc
actorul Vasile Cojocaru
deputat la catedrala
pe ultima pagina
balerina cu papagal si coada de cal

urc la mine-n mansarda
arunc ziarul intre manuscrise
si Singuratatea mea-mi zice:

Vasile Cojocaru
depus maine la catedrala

ce feste sa-mi faca lumina slaba
si vederea mea de vultur slabita
de la \"deputat\" la \"depus\"

si eu
care cu 5 minute in urma-l invidiam
ca-i deputat la catedrala
si ma miram ca nu stiam ca-i “deputat de catedrala”
Doamne peste cateva zile sa-l gasesc
printre morminte
cuminte recitator si povestitor
si mare jucator cu margele de sticla

de stiam
la ultima intalnire
si el de stia-mi raspundea mai repede la ultimul mail...

asa a fost sa fie
mereu zboara cate un inger
azi i-am vazut urmele in zapada
ti le voi trimite si tie candva...


cauta ziua in care soarele rasare din mare
25 de zile pline de rasarit
din nor sau din umbre

anana,
comentariului tau peninsular
ii scapa ceva
anul acesta este prim zi in care
soarele a rasarit din mare

firul tau de nisip
poate fi o samanta pentru o perla

pe gerul acesta
ponna chiar nu latra
s-a imprietenit cu cei din spatele scarii

daca tot ai intrat in universul amicului Yannelis
zarul galben a cazut din joc cand hazardului i-am dat mat

poate-i doar o parere
si va reveni intr-o metamorfoza
deocamdata sortii au decis inghetarea clipelor
restul universului e-n deplasare spre rosu ultramarin

astept sa aflu noutati despre pietrele anei si ale ananei

(PS): soarele a rasarit din nor
se va vedea asta pe scara fara nume
(a lui Mic... o ramura noua din Scara lui Escher)

o gamă majoră-n
cvartetul sol sol sol mi bemol
mă duce cu gândul în popasul
cu lămâi amari ai Ciprului
de unde cu puțin noroc
la Cvintetul din Alexandria

casa cu scară
pe fiecare treaptă
o piatră și-un pumn de scoici

mulțumesc pentru semn
Alexis știe...

ninge-n gândul meu cu cetini și cu alb de pescăruș

doar aici
intre memorii
am un loc din clipa lunga
unde clipele topite nu-si gasesc ce sa-si ajunga
si atunci fac loc uitarii si privesc intr-un butuc inelarele lui varste
si o iau de la-nceput si revin in iteratii intr-un sir mai dens ca ieri
si-n inelele din lemnul muguri unor primveri fac sa fie din tacere
cant din cantul de acum si in jarul ei de pipa creste lanul de tutun

ma opresc putin in seara cand credeam si inca cred
ca o floare nu se schimba chiar de-onghite bietul ied
si pun gandului scanteia convergentei din intoarceri
si in puncte unghiulare vad cum zboara sapte nasteri

zic de una
sau de doua
sau mai bine dorm acum
si ma-nchid in visu-n care
ratacesc pe un alt drum
..............................
seara asta adunam niste poze
cu toata dragostea mea
cu tot cugetul meu
si din tot sufletul
sa vezi si tu
cum este
sa iubesti Infinitul
cum este sa cuprinzi nesfarsitul
sa te aduni din farame si din nisip
cum este sa cresti plop de vis
infipt puternic in nimic...

incepe iar sa ninga tu-mi vii spre inceput
si-n seara ce se lasa cuvantul meu e mut
si tin fara cuvinte imbratisarea serii
si-n nebunia arsa ma simt in miezul verii
.....................................
si aici marchea doar miezul din butucul meu de piatra
miez cu curgeri de cascada unde nu stau sa se vada
albul noptilor cu luna si zapada afanata
ori povestile de seara cu acum din altadata

eul meu sta in puterea portilor cu usa noua
si din visul amintirii fura closca de pe oua
si o uita-n podul casei unde eu copilaream
si in care doar naluca stie gandul ce-l visam

acum las sa cante tarmul intr-un portativ cu tiv
si din zborul unei pasari iau o umbra de motiv
si-ntr-o geometrie noua taieturi de nod abstract
zic formula \"fa sa fie\" si scriu piesa de un act

am promis fotografia care sa marcheze ea
borna noilor versante si cararea mea cu stea
daca-ti zic ca-i inceputul unui drum fara sfarsit
poate crezi ca-i o minciuna ori ca m-am imbolanzit
............................................
...........................................
..............................................

\"
am înălțat altarul pe țărmul meu cu jar
în rugul rugăciunii cu jertfa dintr-un dar
zidind în mine clipa mâniei și-a durerii
în vidul alb e cântec din pântecul tăcerii

prieten mi-este doar butucul plin cu ușile din vis
pe cărarea spre origini fără chei de compromis\"

ti-am deschis aici o paranteza pe care acum o inchid
e-n antiteza cu o ipoteza deja verificata
niciodata acum
e loc de altadata


ninge-n gândul meu cu cetini și cu alb de pescăruș

sa fii in craciun tot anul
ca numai cine stie sa se bucure merita sa iubeasca
si cine merita sa iubeasca merita si sa rodeasca
si multe alte zelkanisme... sloterisme mai coapte
ca un turn de povesti si soapte in noapte

de aici
rasaritul pe tarm
zorile si ziua care urca
spre marea amiaza

cu multumiri dincolo de sarbatorile de iarna
curand florile primaverii
invierii

frumoasă
filă de jurnal


\"Astăzi am stat de vorbă.
Pe teme de viață, artistice.
M-a ajutat să interpretez un monolog
...............
Am vorbit cu El despre mine
........................
Silentio stampa și aplauze mute au urmat
Dumnezeu este regizorul meu preferat!
(31 decembrie 2009)\"

daca-mi aduc bine aminte
tot dintr-un text
selectasem un pretext


ce selectez acum
chiar mi s-a intamplat


\"1
îmi place de tine că-mi cauți casa pe google earth
și mă cerți de ce nu am mers pe la semaforul x
și m-am întors pe alte străzi
2
îmi place de tine că mă conduci mereu la gară
stai pe peron fumând uitându-te după mine
eram în papuci fără toc, rochie turcoaz cu galben
ai făcut două poze cu mine pierzându-mă pe calea ferată
exact cum mă pierd pe șira spinării
3
îmi place cel mai mult cum mă săruți la gară
și mă ții strâns lângă tine
ca pe o valiză plină cu aur
cum povestești despre tine când erai mic
și ai uitat bagajul în tren\"

George, chestia cu stiinta-i mai putin importanta.
De-ar fi sa ma iau dupa zelkanimele lui Sloterius
e suficient sa-ti lipseasca punctul Zero ca sa nu
mai ai la ce raporta elementele conului pozitiv.
Si fara conul pozitiv ordinea ia locul haosului
si hazardului nu-i mai poti da mat... si atunci
intri-n paradoxul lui Zenon si vezi ce mai face
broasca testoasa...

Pana la scara fara nume au fost atatea farame de Infinit
inaintea faramelor de Infinit au fost diminetile
inaintea diminetilor au fost noptile
si dupa fiecare noapte
un rasarit nou


acum
in scara cuvintelor
se intampla sa gasesc pietre
pe care le zidisem candva-undeva
intr-un castel de cuvinte dincolo de gara

Însetez și vlăguiesc în așteptarea timpului dintre clipele în care singura întâmplare trebuie să fie uscarea culorii albe. Da. Pentru mine albul este culoarea de dinaintea povestii albe. Povestea aceea aflata pe undeva pe scara dubla.


Multumesc celor care sarbatoresc azi trecand prin semnele voastre. Doar astfel vor putea pretui nu doar prima zi a anului ci si a 8-a potrivita taierii imprejur. Si astfel taria magiei lui 7 si nesfarsirea si desavarsirea lui 8 fac atingere-n clipa de sprijin clipa hotararii a neamanarii izvorul unei bucurii fara inceput si fara sfarsit...

chiar azi i-am spus corneliei
ce nume frumos ai tu
și-n loc de răspuns
mi-a povestit despre iubitul ei
...............................
multmesc de vizită-n
ziua de răscrucea anilor
când
clipele-s mai lungi
iar memoria-i o cometa
în coada căreia-i lumina
cărării prin lanul de rapiță

\"trebuia sa îți amintești
trebuia sa îți ancorezi tălpile într-un țărm preferat
să le povestești pescărușilor ce târziu s-a făcut


fluturii și-au incărcat aripile cu toate culorile vidului
acum plângi
acum te rotești în jurul pendulei
ai fost atât de ocupat
cu așezarea ta în pagină
cu impecabilele parcări în ținuturi anoste\"

între bucăți și titlu, Crăciunul

\"...a plouat cu o lipsă catastrofală de oameni buni în ultimul timp...
scriu și mă-mbăt pe parcurs sper că se vede
din Andromeda
mica mea singularitate
soarbe din lumina celor din jur și nu lasă nimic
să iasă în lume
mă prăbușesc sub propria-mi greutate
și e imposibil să răspunzi fie și la un sms...\"

Mulțumesc pentru punctul pe \"i\" și mai ales pentru acest trup al său (da. trupul lui \"i\")


\"panoplia vieții rămâne un spectacol deschis, trăsurile se-ntrec cu amintirile, turnul de scoici cu piramidele, am văzut: călătorul cu zborul. \"Lătrătoarele\", una din ele ascunsă. Verbele stau între cuvinte precum motanul Picasso între ceștile de cafea. Și nici măcar acestea nu-s spiritul autentic al lirismului său, ci conexiunile...\"

Eu nu fac nimic. Toate le face un spirit al locului care-i in mijlocul jocului. Spiritul acesta se identifica uneori cu locul. Minunea s-a produs cand am ajuns in RODADOR. Ca o rostogolire de intamplare, plecasem de la agoratia magilor (ce coincidenta, de Craciun), intrasem in acrostihul \"ador\" (...), si samanta dorului a rodit

Doru, Petru, George si Maria. In ordinea in care ati dat semn, zic asa:

Satul acesta de pescari exista. Inca n-a fost vreme sa zic ca-i satul in care am mostenit casa de pe plaja despre care am mai scris.

Petru: Ma bucur ca ai revenit cu interpretarile simbolisticii din poetica mea. Nu ti-am raspuns imediat intrucat dinsemnul alsat (continaure) si din precedenta perioada de analiza, le asteptam si pe urmatoarele. Felicitari ca ai prins ideea ondinei.

George: In pandant cu ce zici, iti selectez un micropoem:

la tomis
arcade albastre

dinspre far miresme sărate
în umbra serii un călător și-un zbor

trăsuri rare
dincolo de cărare

urme-nghețate
amintiri ultramarine

Maria, pentru tine nu sunt cuvinte. Iti promit mostenire camera hartilor de la Farul Genovez si pe Stradela Vantului, te las sa ghicesti numarul casei la care ma gasesti. Te rog sa ai gija de zmeul de hartie si de notele tale de pe portativ...


Peste bila care se rostogoleste pe scara (bila este scapata din sfera lui Riemann, nascuta din unitatea imaginara), ca o ninsoare de Craciun, un fulg, o raza si-un colind tuturor.

din nefericire, momentul 1989 a devenit, din moment simbol de clipa lunga, un motiv de dispute de \"proprietate\". pentru mine este o rana ca n-a iesit asa cum am crezut (ca sa nu zic, visat). in rest, ce completezi tu aici, Maria, sta in balanta cu partea asta. evident, din textul selectat nu sunt cu totul de acord cu el. nu-mi dau seama exact daca ce-i in paranteza este o selectie din textul acelui artist cu monumentul eroilor? (si numele lui)


povestea-i multă adevărul din ea-i peninsular din când în când îl înmulțim cu vin
păcălitoare completare cine pe cine care pe care nimeni nu te grăbește nu oprește
prin zilele mele trece un stadion cu 11 piste primele zece de liniștite a 11-a rezervată neliniștirii


din nedeterminarea Zero ori Infinit am trecut la Zero pe Zero și la Infinit pe Infinit
aici am aplicat lema gestului și-am dat peste dedicațiile de azi
clipa lungă o las șnur de labirint între hârtiile mele oglinzile lui Perseu și lira lui Orpheu
se strecurase-n povestea mea și Ea-Singurătatea poetului de cursă lungă

las porți pentru cuvinte să intre când vor undeva-cândva călare prin seară trecea
un susur de izvor un zâmbet și-o lacrimă acum știi că-n hărțile mele găsești ce vrei și ce nu vrei