ceșcuțe andaluze (ultramarin (3))

\" dresorul imi cerea sa schimb ceva
la triplu salt sa renunt la faza caderii in plasa...\"

relaxare ..nu dilueaza tensiunea... doar ca pauza de respiratie si acceptarea unui gram de tristete intr-o ceasca de cafea,

de dincolo de peretii albi,L

o gamă majoră-n
cvartetul sol sol sol mi bemol
mă duce cu gândul în popasul
cu lămâi amari ai Ciprului
de unde cu puțin noroc
la Cvintetul din Alexandria

casa cu scară
pe fiecare treaptă
o piatră și-un pumn de scoici

mulțumesc pentru semn
Alexis știe...

\"s-au așezat semnele pe cărări
vântul acoperă sau descoperă
doar dunga zării rămâne aceeași\"

unele lucruri par puerile: \"soarele a rasarit din mare\" \"aburi sfaraie-n ibric,/pe tabla de sah nimic\", strofa 6, \"praf de stele\", dar scenografia
acestei povesti cu cescute andaluze, este frumos condusa din condei inspre
acel univers deja cunoscut, cu personaje ca Alexis...
lipseste latratul Ponei si zarul galben... si zidul alb, dar cine poate
stabili cu exactitate marginea unui univers personal?
azi intamplarea este mai fericita, povestea s-a prins singura in plasa iar dresorul nu mai e singur cu scoicile lui... numai dunga zarii ramane aceeasi,
ca un semn, sau ca o samanta...

anana,
comentariului tau peninsular
ii scapa ceva
anul acesta este prim zi in care
soarele a rasarit din mare

firul tau de nisip
poate fi o samanta pentru o perla

pe gerul acesta
ponna chiar nu latra
s-a imprietenit cu cei din spatele scarii

daca tot ai intrat in universul amicului Yannelis
zarul galben a cazut din joc cand hazardului i-am dat mat

poate-i doar o parere
si va reveni intr-o metamorfoza
deocamdata sortii au decis inghetarea clipelor
restul universului e-n deplasare spre rosu ultramarin

astept sa aflu noutati despre pietrele anei si ale ananei

(PS): soarele a rasarit din nor
se va vedea asta pe scara fara nume
(a lui Mic... o ramura noua din Scara lui Escher)

as lua din poem
tot ce stiu ca pare imaginar
dar este atat de real

acolo pe scara
in fiecare seara
pe cararea lunii
o raza ratacitoare

si ele
pietrele annei
si cantecul intamplarilor
si punctele de pe dunga ultra-marina

\"o rază strălucitoare rătăcește pe cărarea-nghețată\"


simt poemul ca pe o cupa in care clipa toarna si toarna viata...

si cat mister invaluie fiecare traire, simuland imaginarul... derutand...

spun asta pentru ca totul mi se pare adevarat... si legat... si nimic nu poate fi socotit in plus sau in minus

nu stiu altii cum sunt
dar eu cand ma gandesc ca ponna
luase cartoful ce era ochiul stang al omului de zapada
parca imi vine sa spun mai mult despre ea si despre \"Domnul cersetor\"

am avut si eu un vis... era ciudat cum de ne intalnisem chiar atunci si chiar acolo... mi-a parut bine ca o vad si am rugat-o sa se aseze langa mine... am inceput sa vorbim... printre altele, i-am spus: \"Sa-l iubesti mult pe Domnul Profesor\"... apoi a venit si Dan si m-a intrebat de ce nu fac o poza... aparatul era plin... am coborat pe o strada... ne-am intalnit, intr-o casa veche, cu niste copii... pareau copii ai nimanui... pe unul am incercat sa-l inveselesc, copilarindu-ma si eu...

aici \"http://scarafaranume.blogspot.com/\" pe portativ se poate vedea si rasaritul............ Mic a invatat sa faca o magie \"sa fie\"!
fiecare poveste cu aripa ei
si impreuna pot zbura...

eram intr-un concert
de pian si violoncel
un gand rebel ma coboara pe scara
........................
eram la mine pe scara
la scara fara nume blogata
la o tigara
de fapt sudasem
una si inca una si facusem sapte
ca sa fac o magie alba
nu ca as fi dus lipsa de ceva frumos si adevarat
ori de imagini magice si inselatoare
ci asa sa fie de inca o magie
sa nu-mi pierd mana si gandurile magice

si-mi vine o femeie
cu adevarul de seara
imi cere o tigara
si-mi intinde un ziar
………………………
pe prima pagina citesc
actorul Vasile Cojocaru
deputat la catedrala
pe ultima pagina
balerina cu papagal si coada de cal

urc la mine-n mansarda
arunc ziarul intre manuscrise
si Singuratatea mea-mi zice:

Vasile Cojocaru
depus maine la catedrala

ce feste sa-mi faca lumina slaba
si vederea mea de vultur slabita
de la \"deputat\" la \"depus\"

si eu
care cu 5 minute in urma-l invidiam
ca-i deputat la catedrala
si ma miram ca nu stiam ca-i “deputat de catedrala”
Doamne peste cateva zile sa-l gasesc
printre morminte
cuminte recitator si povestitor
si mare jucator cu margele de sticla

de stiam
la ultima intalnire
si el de stia-mi raspundea mai repede la ultimul mail...

asa a fost sa fie
mereu zboara cate un inger
azi i-am vazut urmele in zapada
ti le voi trimite si tie candva...


cauta ziua in care soarele rasare din mare
25 de zile pline de rasarit
din nor sau din umbre

soarele răsare doar din marea de nisip
în care s-a împotmolit ziua aceea de 25
îți amintești cum ne-am desprietenit atunci
fără cuvinte fără explicații și fără puncte de suspensie
așa pur si simplu ca un lătrat al Ponnei într-un apus repetat
sau ca un nechezat al Nălucii
sub scară stăteau puii de frig singuri parcă erau semințe
tu-mi spuneai ca sămanța e perla eu tăceam
și perla creștea în gandul meu ca o scoică
din jurnalul annei lipseste pagina cu îngeri
clipele au înghețat iar restul universului
a luat drumul cocorilor

este o așteptare care îmi place în poezia asta.
plus - se detaliază sensurile ultramarinului din titlu.
mi-a plăcut mult poezia aceasta.
nu am să detaliez de ce.
dar am sa spun că o regăsesc umană, cum mă regăsesc pe mine pe marginea patului, pe marginea dealului, pe marginea pietrei la capătul tympului.
o să mă vedeți când n-o să mai vedeți, iar când o să vă ridicați din somn o să fiu același nevăzut.
pentru că sunt și trăiesc înafara dvs.
a fiecăruia.
sau invers - dvs. trăiți înafara mea.
astfel intersectați, ne pipăim mâinile într-un salut ca niște fantome flămânde de-o vorbă caldă.

alături,
pt.