din valuri de memorii

tu știi
am mii de fotografii
acum sunt însă-n jarul
în care rugăciunea
se adâncește-n mine-n minunea din niciuna
și parcă-ntr-o părere stă punctul meu de sprijin
și multele dileme între-un cais și-un vișin
ar fi să fie locul în care am știut
cum e să faci să fie un singur început...

în fine, suntem undeva-cândva 2
a ieșit călduros și cu un soare de jar... cred că-i cuvântul cel mai iubit de inorogul alb...

acum, că tot am încheiat cu albumul și mâine îl dau la legat, aș mai pune și valurile astea ale memoriei atât de afective...

toată dimineața m-am codit după...

din valuri de memorii/trei corbi într-un castan/stăteau pe creanga vieții/ în clipa dintr-un an/ și-n răsăritul zilei/ în umbra de sub nor/ peninsulara seară/ în zborul de cocor/ ținea în derivată/doar punctele de sprijin...

iar când toate par că-s spuse
și în multe vezi un rost
într-o mică întamplare
vezi că-n clipa ta-i un cost

costă visul dimineții când un cântec te-a trezit
și un clopoțel la poartă din bătaia-i ți-a șoptit
de-o poveste-n care locul se născuse dintr-un abur
și în care radicalul întâlni un minotaur
de acum în labirintul cu securea-ngemănare
îți croiești printre desișuri o poiană și-o cărare
spune tu zicea o umbră care aducea cu tine
ce înseamnă răsăritul pentru ziua care vine
dar un răsărit ca astăzi pentru ziua ce-a trecut
ori apusul ce-o să vină pentru noul început

de ar fi să-ți spun că-n toate e și viața din oglindă
poate vei vedea nuanța pentru ciobul de pe grindă
ori de-ți spun că-n veghea zilei lângă lanul de secară
e o gară fără linii pentru trenul dinspre seară...

stai acum ascultă-ți gândul lasă-l rătăcind prin tine
și oprește-l între goluri unde-i cald și unde-i bine
și aici deschide sticla-n care ții mesajul mării
și atinge întâmplarea-n punctul de pe dunga zării
și aproximându-ți ținta fă un arc de cerc prin vis
și ghicește-n semnul zilei poarta dinspre paradis...

mă opresc puțin în ziua când bătea departe toaca
și-n șotronul de pe scară cineva oprise joaca...
chiar acum pe scara vieții Ponna-l latră pe Ulysse
care încordându-și arcul săgeta-n creanga \"caisse\"...

din valuri de memorii

și căutam poze... și nu mă puteam opri la vreuna... nu mi s-a mai întâmplat...

ce poze ai alege pentru...?

aș pune între amphiteatru și vraja mării... sau chiar ultima, ca și cum ar fi cea dintâi...

ninge-n gândul meu cu cetini și cu alb de pescăruș

doar aici
intre memorii
am un loc din clipa lunga
unde clipele topite nu-si gasesc ce sa-si ajunga
si atunci fac loc uitarii si privesc intr-un butuc inelarele lui varste
si o iau de la-nceput si revin in iteratii intr-un sir mai dens ca ieri
si-n inelele din lemnul muguri unor primveri fac sa fie din tacere
cant din cantul de acum si in jarul ei de pipa creste lanul de tutun

ma opresc putin in seara cand credeam si inca cred
ca o floare nu se schimba chiar de-onghite bietul ied
si pun gandului scanteia convergentei din intoarceri
si in puncte unghiulare vad cum zboara sapte nasteri

zic de una
sau de doua
sau mai bine dorm acum
si ma-nchid in visu-n care
ratacesc pe un alt drum
..............................
seara asta adunam niste poze
cu toata dragostea mea
cu tot cugetul meu
si din tot sufletul
sa vezi si tu
cum este
sa iubesti Infinitul
cum este sa cuprinzi nesfarsitul
sa te aduni din farame si din nisip
cum este sa cresti plop de vis
infipt puternic in nimic...

incepe iar sa ninga tu-mi vii spre inceput
si-n seara ce se lasa cuvantul meu e mut
si tin fara cuvinte imbratisarea serii
si-n nebunia arsa ma simt in miezul verii
.....................................
si aici marchea doar miezul din butucul meu de piatra
miez cu curgeri de cascada unde nu stau sa se vada
albul noptilor cu luna si zapada afanata
ori povestile de seara cu acum din altadata

eul meu sta in puterea portilor cu usa noua
si din visul amintirii fura closca de pe oua
si o uita-n podul casei unde eu copilaream
si in care doar naluca stie gandul ce-l visam

acum las sa cante tarmul intr-un portativ cu tiv
si din zborul unei pasari iau o umbra de motiv
si-ntr-o geometrie noua taieturi de nod abstract
zic formula \"fa sa fie\" si scriu piesa de un act

am promis fotografia care sa marcheze ea
borna noilor versante si cararea mea cu stea
daca-ti zic ca-i inceputul unui drum fara sfarsit
poate crezi ca-i o minciuna ori ca m-am imbolanzit
............................................
...........................................
..............................................

\"
am înălțat altarul pe țărmul meu cu jar
în rugul rugăciunii cu jertfa dintr-un dar
zidind în mine clipa mâniei și-a durerii
în vidul alb e cântec din pântecul tăcerii

prieten mi-este doar butucul plin cu ușile din vis
pe cărarea spre origini fără chei de compromis\"

ti-am deschis aici o paranteza pe care acum o inchid
e-n antiteza cu o ipoteza deja verificata
niciodata acum
e loc de altadata


ninge-n gândul meu cu cetini și cu alb de pescăruș