Ioan-Mircea Popovici

dintr-o optică obtuză
o concluzie confuză
la putere-i traiul bun
o lozincă de nebun

uite că m-am prins acum
bună poanta!

Acest rest e ecoul unei discuții începute despre: “clasele de resturi modulo 12”, teoria modurilor a lui Anatol Vieru și Canoanele Vuza. Poetului îi șade bine cu poezia și călătorului cu drumul. S-au găsit unii să simplifice zero cu zero și alții să arunce cu scaieți. Orb să fii și tot se simte ceva. Las războaiele celor care iubesc războiul și-mi aduc aminte Solia care rodește, trimițând la treapta zilei (Matei 19, 16-16)



“— Tu nu stii inca?
Imnul tumulturilor vii
Nici zid si nici tenebra nu poate sa-l sufoce:
La poarta zavorata grabeste-te sa vii:
Vei deslusi si astazi, in larguri, marea voce.
— Pastrezi vreun rasunet
Tu, suflet prins de-o vraja pe-al humei capatai,
Vreun crampei din valva ce, neincapatoare,
Cutreiera hiatul adancii nopti dintai?”

“numitorul a toate vii.
numărătorul,
rămas fără nume”


Restul, depinde de numărător și împărțitor. Nu contează câtul. Nedeterminările zero pe zero și Unu la Infinit au poezia lor.

„Se toarce vorba, închegată
Cutia-ncet se-ncuie-n piept
În scrisul apei caut drept”

“aici e doar pământ curat,
udat mereu, dimineța
cu rouă.”

Jurnalul de bord îl voi pune-n posterul voiajului. Ce este un astfel de poster, ce conține și alte amănunte le află doar cei aflați în carturi.
Nu-mi aduc aminte autorul, dar volumul său se numește: \"nu puneți mâna pe poet\".
Unul din versurile volumului este acesta: \"spune-mi dacă te-ai trezit în al 12 ceas\".

Toată lumea cunoaște vorba lui Cezar: \"zarurile au fost aruncate\". Am și eu o vorbă: \"am dat drumul la bilă\". Cine vede legătura între cele două merită. Cine nu vede, merită și el. Toți merităm ceea ce semănăm.

\"podețe
și valuri
coboară se ridică
maritim
gândurile se înnoadă

printre plute aurii
arunc și eu un pumn
de aer sărat


dintr-odată
ies aripi de cristal și călătoarea
le poartă spre capătul
digului\"

“îți voi trimete semn cu ei
pescăruși și mierle rătăcite în tivul apelor
pe stânci albatroșii de pază
țin lumea în frâul privirii
în drumul spre lună spre lumea aceea
în inima pădurilor-oameni
s-au arătat scorburi peșteri

roua așteaptă cuminte
să treacă noaptea”

din clipe albastre
monede de aur

s-a atins poezia de întâmplare
sub vaporul acesta
o mare
nascatoare de minuni

Se vor inghesui si altii. Deocamdata profit de locul lasat de ceilalti. Asa incepe un frumos roman, care ma duce cu gandul la Tunelul lui Ernesto Sabato. Nu ca ar avea ceva in comun, dar invitatia la vernisaj imi declanseaza trimiterea la Iribarne.

\"iubirile mari se nasc întotdeauna la distanță el mi-a cerut timid prietenia eu l-am primit cu încredere în pagina mea plină de poezie cu rimă sau fără n-a scos un cuvânt despre asta mi s-a părut bizar dar am continuat conversația ca și cum nu ar fi contat nu credeam să aibă vreo legătură cu arta însă a doua zi m-a invitat la un vernisaj\"

Starea de meditatie, urmata de un perfect acord cosmic gasesc in poemele tinerei autoare. Textele se aseaza-ntr-un mozoaic sensibil, scrierea calda, cu dragostea de viata, pe alocuri autoironica si multe altele care o recomanda din plin. Raspunsurile pertinente la unele comentarii capcana dovedesc pe langa sensibiitate si-o inteligenta si-un grad de cultura care degaja multa lumina.

In joc second cu textul postat, exemplific: “întotdeauna mai avem ceva de pierdut chiar dacă ni se spune contrariul noi știm foarte bine cât costă țigările arse pe pielea sentimentelor noastre desenăm visele cu scrumul zburând din copaci... pe axa trupului meu luceferii se plimbă ca niște nuferi din ce în ce mai albi și mai strălucitori mi se pare că mâinile îmi devin crengi și te apuc de frunze până îți cad toate îndoielile principiile protecțiile iubitule da așa minte-mă înșeală-mă iubește-mă ca pe ultima ta dorință”

Mirela Lungu are ceva din verva lui George Vasilievici, cand este sa spuna lucruri tari, fara perdea ori alte invelisuri. Stiu ca femeile nu suporta comparatie, dar tanara poeta are déjà o tematica, candoare si indrazneala care ma duce cu numele la Saviana Stanescu, cu Amor pe Sarma Ghimpata si Proscrisa, sau Rodica Draghincescu, cu scenele ei de amor, pe sina de cale ferata.

Curând va cădea podul de piatră...

\"după ce ploaia s-a oprit și cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam și eu vreme să mă recunosc în câte un gând și să-l așez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului\"


Mă bucur de câte ori câte un porumbel voiajor vine cu un salut de-al tau.
Până dureaza prima escala, din frumoasa sărbătoare crestină de azi, la umbra bisericii din lemn de pe malul lacului tăbăcărie, las semnul cântării

Salut apariția ta pe această pagină literară. Pentru că ești o receptoare insirată, o discuție completă pe mailul ioanmircea.popovici47gmail.com ne-ar fi mai utilă decât un răspuns formal la ce spui aici: “pare că ai folosit celebra procedură de scriere suprarealistă - noircir du papier. tind să cred că intenția auctorială a fost chiar să evite sensul”.
“rănile tomisului cicatrizate-n amiază
reticulări ascunse-n vederea nudă
spune ochiul

taci
ascultă
pierduta poveste albă”
Astept să o luăm pe cadre.

făcând o acoperire poetică între cafeneaua scriitorilor, stradela vântului, terasa lui herimon, amphiteatrul de piatră și butoiul cu cărti și rugăciune a Părintelui Isihie s-au născut conexiunile între scara lui ioan și scara lui escher. sărind peste portativ, multumesc tuturor celor care au urcat pe vapor, cât și celor care au făcut posibil acest voiaj. fără sprijinul Președintelui Fundației Ave Maria, inimoasa universitară Mariana Panaitescu, (care de ziua mediului organizează evenimente culturale, expoziții de fotografie și artă, lansare de carte, lansarea revistei eco-zoom) scara dublă din poezie.ro rămânea plină cu lume, cu forfota, dar poate că povestea nu era conturată nici acum. în plus, prezentarea omului de litere, George Pasa (pe care Yannelis îl răsfață cu porecla Pașadia, căpitanul vaporului rodador) îmi permite să continui lansarea până când „înstelarea” depășește prima pagina. uși spre următoarea escală...

capitane
in prima escala zic
daca se deschid doua ferestre
vaporul se oprește intre clipe
in povestile nescrise
zicea Mic ca mi-a lasat
tridentul imposibil
Sloterius mi-a lasat jocul \"delfinei\"
printre altele
toti care-si doresc cartea
sa-mi scrie pe adresa de pe
adresa Voiajului

\"alergasem sa prind intervalul peninsular, cu 12:21 punct fix. Nimerisem intr-o fuga-n si bemol, din care-am dorit sa ies și-am nimerit in povestile nescrise, chiar aici. http://povestinescrise.blogspot.com/ de unde, am ales tridentul imposibil. Deschide fereastra acesta si-ai sa-l gasesti, nu departe oglinda prin care trece fum. Poate te vei opri la delifina cu cercul de apa http://www.youtube.com/watch?v=TMCf7SNUb-Q&feature=related si intre aceti oameni mi s-a parut ca este si un inger dar nu puteam sa-l identific dar i-am simtit prezenta... apoi am ajuns iar acasa unde am gasit caietul de aritmetica plin cu povesti nescrise... ponna latra ca e singura cu mine dorra si dorruta sunt jos zilele astea presimt ca iar nu ma pot strange sa finalizez dar nu-i nimic... important este ca-mi vad de desert ca un beduin din cand in cand cate o caravana trece prin \"fata morgana\" niciodata nu ma invat minte si alt caietul de aritmetica se umple de povesti nescrise\"

e clar ca-n nodul Tympului
parabola invitarii la cina
strânge toti prietenii pe vaporul din rodador

semn bun de la Alexis
cu multumiri tuturor
ferestre deschise
din povesti nescrise

sanatate si bucurii
si o mie de iubiri

ymp:resie de tarm de mare

da
bate nicovala
este solistul imaginii
nu lipseste nici tataia
el intra cu razele acelea de soare
din amintirea ta-i auzi glasul
si nicovala bate
parca-n acord cu inima ta
si toate obiectele acelea
de fierarie-s bucati din poezia vietii
toate acestea
si multe altele
din lacrima diminetii
la o ceasca de cafea
cu icoana bunicii
cu tot
să nu lipsească
din acest acum
chiar nimic

poate la al 33-lea congres

m-as bucura ca un congres
sa faca ce n-au reusit ministerele
de pana acum

totusi
mai mult decat \"o telegrama\"
dinspre
si una inspre
si laurii zilelor
si pretioaselor comunicari
si alte sclipiciuri


eu zic sa va propuneti
sa combateti analfabetismul
abandonul scolar
si impostura

revenirea la un invatamant normal
axat pe orizontul realitatii

scuzati: rubrica era la umor
si eu am luat-o in serios
si-am vazut negru

voi va jucati
ca va-ndulciti amarul
dar ce te faci
tot ei aruncă zarul

(evident, zaruri masluite,
dupa cum e regula-n
traiul bun)

Binevenite astfel de studii. Le-aș numi \"Ferestre și pridvoare crestine\", cu un subtitlu potrivit conținutului.

Frumos corolar: \"De fapt chiar așa și este. Natura și omul pot vorbi același limbaj de esență spirituală, profund inteligibilă. Algebra aridă a realității nu poate fi citită în sine, când poate părea fără sens, ca o carte rămasă pururi închisă. Partea se citește întotdeauna prin întreg, având ca o cheie hermeneutică intuiția finalității. Această viziune despre existență văzută precum o Carte a Facerii constituie opera creștinismului. Înaintea omului și spre om au fost create toate, spre a se împărtăși de slava lui Dumnezeu.\"

Aș spune că fiind din apă, pământ si Duh, dintr-o ghindă, pe care o percepem cu ușile noastre, nu putem cuprinde stejarul.

\"Bachelard vorbea, astfel, de un imaginar al materiei, de parcă materia ar trăi în sine felurite reverii, mișcându-se după tipare poetice, după intuiții formale, identitare și chiar de nuanță spirituală. E ca și când ea ar visa omul, pregătindu-i o lume în care spiritul să se poată regăsi pe sine ca acasă. \"

doamna Pachet
deschide uși tăinuite

\"nodul tăcerii își vede de drum
îmi trec palma peste vorbe
simt pliurile poveștile
gura și ochii și părul
se vor coace la foc mic\"

las semn de foc
sau de apă
aproape

1.
mai tinere Prieten
cățelele sunt cele mai bune mame
o să-ți povestesc cum o cățea
stătea lângă puiul ei
mort de 3 zile
și-l ferea de muște

2.
fosta
citind că te arăți necavaler
s-ar putea să se bucure
de supărarea ta
merită să-i mai scrii
in partea alba dintre aceste randuri

\"Eram prea diferiți,
iar lumea – aceeași



... zeflemistă



care\"

e aici o rezonanta

\"celor ce își petrec zilele precum colana infinitului\"

nostalgia-i cu panzele albe-n cele ce-au fost
cu sentimentul ca cei mai buni prieteni
ii cauti printre cei plecati
cei rămași mai au de urcat

poezia aceasta merita stele
daca nu vor fi doua
tine minte ca


in Carul Mare
undeva-n capul oistei
exista stelele gemene
Algor și Mizar


\"lumina ochilor noștri
înghesuiți într-o carte
jucam
cu cărțile pe față\"

“în urma lor
strǎzile pe care nu le știam
așteaptă de-acum
întrupate-n iluzii”

așa a fost să fie
să încep ziua de 16 pe 17
miercurea să fie joia
și-n cele din urmă
să răspund atât de târziu

Cristinei Cîrniceanu și Ottiliei Ardeleanu
o ceasca de cafea
pe urmele gândului

“despre ieri și atunci
e mult mai simplu
decât acum”

“dimineața fericiți cu motanul negru torcând la picioare
Dumnezeu te-a ales pe tine
să-mi arăți calea printre cuvinte”

\"mai întâi am zâmbit
apoi am vorbit
și am spus\"

caută
omule bun
pe scara fara nume
o asteptare
în noduri de Tymp