Poezie
Visele doamnei Pachet 61
semne din grădina de vise și legume
1 min lectură·
Mediu
Platanul scrie în umbră
pe scoarța lucioasă
in găuri de liniște
cu cerneală albă sidefie
șșșșșșșșș
se sperie oamenii cu pasul scurt
în drumul spre lună spre lumea aceea
în inima pădurilor-oameni
s-au arătat scorburi peșteri
roua așteaptă cuminte
să treacă noaptea
un copil sub masă înnoadă șireturi
oh
viață ridică-te
uită-te la vulpile ce se aleargă pe cer
uită-te peste gardurile ce cresc
ciuperci după ploaie
oh
viață scoală-ne din nisipurile mișcătoare
ia-ne de păr prinde-ne-n brațele tale
uită
lasă fasolea
să crească bostanii
se urcă zorelele peste rândul de vie
uită
sus se înalță ea ploaia
intră în oase
îți voi trimete semn cu ei
pescăruși și mierle rătăcite în tivul apelor
pe stânci albatroșii de pază
țin lumea în frâul privirii
sub picioarele lor noduroase
pământul întreg oftează sub aripi
mă vei auzi
mă vei auzi în zborul cu pene scrobite
voi trece pe lângă tine în toamnă
vor bate clopotele lin peste căldura de seară
atunci
atunci
voi păși la marginea orașului
în lumina de far
știu
nu o vei stinge până la întoarcerea mea
023006
0
pescăruși și mierle rătăcite în tivul apelor
pe stânci albatroșii de pază
țin lumea în frâul privirii
în drumul spre lună spre lumea aceea
în inima pădurilor-oameni
s-au arătat scorburi peșteri
roua așteaptă cuminte
să treacă noaptea”
din clipe albastre
monede de aur
s-a atins poezia de întâmplare
sub vaporul acesta
o mare
nascatoare de minuni