Tataie

Lipsește doar Tataie din imagine. Dar, de mă gândesc bine, este acolo. Imaginația își face datoria și postează un om ce ne-a fost drag drag.
Mă mai gândesc că primul vers pute fi o afirmație: \"Tace nicovala\"

imi place sa vad cum lucrurile nu sunt inerte, obiecte incremenite, cum evoca, vibreaza de o prezenta, chiar in absenta...

Tataie
un abur de lumină-
veșnic.

Cu încânrare,
Ileana

Nicolae,

mulțumesc de semn. știi și tu că ieșea altceva dacă aș fi pus tace acolo. lăsăm să curgă acțiunea. să facem contrast. încă se mai aude ecoul nicovalei după atîta vreme. nimeni nu s-a obișnuit încă fără acel zgomot pe care îl făcea tataie în atelier

Florin,

mulțumesc că te-ai oprit și în pagina mea. e frumos acolo unde pulsează evenimentele, cînd totul continuă chiar și prin amintirea celorlalți

Ileana,

mulțumesc de poem. amintirea bunicilor ne urmărește toată viața. generația noastră a avut bunici credincioși, curați, muncitori, simpli oameni de la țară, cu multă dragoste de glie și strămoși. am prieteni care nu s-au împăcat cu gîndul nici pînă azi că bunicii nu mai sînt. de multe ori am auzit expresia, bunica mea era ca o icoană.

vă mulțumesc de semnele voastre. cu prietenie, bia

da
bate nicovala
este solistul imaginii
nu lipseste nici tataia
el intra cu razele acelea de soare
din amintirea ta-i auzi glasul
si nicovala bate
parca-n acord cu inima ta
si toate obiectele acelea
de fierarie-s bucati din poezia vietii
toate acestea
si multe altele
din lacrima diminetii
la o ceasca de cafea
cu icoana bunicii
cu tot
să nu lipsească
din acest acum
chiar nimic

da, tataie intră cu razele de soare în fiecare dimineață, în atelierul ce a rămas doar în suflet. mulțumesc de cuvinte și semn Ioan

cu prietenie, bia