Ioan-Mircea Popovici

"În privința instituțiilor centrale din România, de la Ministerul Culturii până la I.C.R., televiziuni și radiouri, TÃCERE!!! În prelungirea aceleiași inexplicabile atitudini venite de sus, nici o editură din România nu va fi prezentă la Milano."

din clipa asta-s clipe ce-o să fie
un nesecat izvor de dor de oameni
la marginea iubirii dai de fameni
cu titluri si cu funcții
goliți de omenie

nici într-un sfert de clipă
să nu accepti șoptire
de umbrire

ți-e steaua-n azimut
cu veșnica-i punctare-n
țărm de mare…

"Înainte de toate, ca să se întâmple ceva bun în țara asta, trebuie să se treacă la o reconstrucție morală."

susțin
spre bucurie
să fie accent
pe portativul clipelor

aș vrea doar să-ți spun
că ceața asta
nu-i chiar așa de deasă
și-n plus
tu nu vezi că
pe drum
sunt doi
tu
si invizibilul
pe care-l ții de mână
îmbrățișarea
vine și ea
din zborul fluturilor
și-al licuricilor

n-aș vrea să trec cu bocancii
peste melcii
care-au ieșit la plimbare
cu casa-n spinare

"... frunzele crescuseră până aproape de inimă.
Din cer picura doar tăcere,
poleindu-mi cărările spre ultima toamnă."

din ecoul ei
tăcerea
se adună de-o arvună-n
zicerea de sărbătoare

ți-am dat apă/ ți-am dat vin/ și prin floarea de pelin/
azi găsim la mănăstire/ clopot-toacă și iubire

"plecaseși într-o altă istorie,
luaseși cu tine și drumul pe care scria..."

de eram critic
ma legam de strofa

"în povestea albastră
calul alb
înspumat
ieșind din măsură
înaripat"

jurnalul u
a schimbat mult lucrurile
dupa el
au aparut jurnale lui alexis
toate-s precum functiile multiforme ale logaritmului complex
primul arbore intalnit cu ramurile lui Infinit

tema de baza-i
libertatea de exprimare
fara fasoane si butoane



sfaturile-s precum prunele lasate la macerat
pana vor ajunge-n cazan
nectarul zeilor ardeleni
cale lunga
prin altarul Tymului

cu mainile pline de creta
am desenat
trei catei
apoi am plecat
cineva m-a strigat
era calul lui vasile platica
de la somova...

dacă-i vorba despre

"amestecul de colofoniu și ulei de terebentină..."

ca sa nu-ți atace lacrima
de sigiliu
ar merge
picătura de ceară

deschide fereastra
privește afară
încă mai sunt castane
care să cadă
le și aud
și acum
am bucuria să le și văd
ca-ntr-un cânt
din când în când

"când se îndepărtează de faleză
în căngile unui val
încremenit"

zilele

zic și eu
de-o bilă albastră
căzută-n fereastra romanței

aici
din cauza terebentinei
parcă i-ai spune pictorului
căruia-i pozezi

"ar fi trebuit să înțelegi
toamna nu se dezbracă în fața nimănui
nu plânge în fața nimănui
nu
......
în timp ce

...ulei de terebentină îți trece în ochi "

"am aflat că/ nu mai mi-e frică de risipă/
de aici/ cale libera spre Infinit/ toate semnele-s de bine/ uneori cad scoici"

tinere ucenic de matador
cu bucurie să-ți fie tot anul ăsta universitar
și cât mai multe bile albe
în pălăria micului prinț

conul pozitiv cu albele
hazardul cu negrele

motto-ul anului
este la alegere
din mottourile cursurilor

la fiecare curs
câte-o bilă albastră
la primul curs
unitatea imaginară și-a făcut de cap

pe vapor
nu se ajunge niciodată
pe cărarea pierdută

țânțarul vienez
și perușul londonez
trișează


îndelunga răbdare
este cea care
adună în tine o mare

întotdeauna în
și niciodată pe lângă

pălăriile gânditoare lucrează
cu tablele
și cărțile pe față


amicilor tăi
spor prin rodador

Performanța de-a pregăti Lacul Corbu la nivelul exigențelor unui Campionat Mondial la Crap Mare imi pare un motiv de mandrie, pentru ca in aceasta performanta ma consider partas. Din lipsa de informatie si obisnuiti cu mizeria cotidiana, romanul si-a cam pierdut simtul valorii si mandria nationala. Restul informatiilor, rostogoleste bila aceasta si-ai sa vezi ca semnul tau de "peste oceanic" nu poate echivala cu performanta dintr-un pescuit sportiv la nivel mondial.

http://www.reporterntv.ro/stire/romania-a-castigat-campionatul-mondial-de-pescuit-la-crap-de-pe-lacul-corbu

Pe 17 decembrie se fac 100 de ani de cand Spiru Haret a trecut la cele vesnice. Ieri ii semnalam Doamnei Ministru, ca tare s-a uitat "rolul scoalei" si-ar fi necesara o aducere aminte. Pe langa bucuria intalnirii cu o carte generoasa, fixez si punctul de rezonanta aici: "Se așezase, cumva, în locul cuvenit, rostul și viața dascălului, în urma reformei învățământului realizată de Spiru Haret în Regat, în ultimii ani ai secolului XIX, reformă extinsă și în Ardeal după Marea Unire din 1918."

Asteptam adresa editurii, sa comandam cartea prin posta. Sanatate sa fie, intru bucuria adevarului viu. (arcadepontice@gmail.com)

Firul acesta de poveste merită 7 stele. Acordăm una și șase ținem rest pentru miezul curat și rotunjimea intregului. După revedere, cu inima curată, nici nu puteai să-ți faci acordajul mai bine decât așa cum l-ai făcut. Struna-i pregătită. Steaua sus răsare! Cu bucurie și stropi de mare...

prietene,

"sprijinit într-un cot,"
la o halba de bere
pe tarmul digului
te-am invatat
sa-ti citesti bucuriile
pe scara Tympului

daca nu te grabesti
sa obosesti
azi vei gasi
in calendarul ceasului solar
"punctul de sprijin"
rascrucea dintre clipa lunga
cu pilda pescuirii minunate

si-ar mai fi o doina veche

"firule, mai fir de iarba
pe tine cine te-ntreaba
de ti-e teama, de te doare
cand te calca in picioare

stiu doar ei
gandul-pamantul
ploaia, arsita si vantul..."

corabia
mai in larg
si navodul adanc

“toamna e la început
gutuile-s încă în pârguire”

a venit valul tău
pe țărm
ariel de pace și furtună
în aceeași clipă
de caldă așteptare
un an
o zi întreagă
și-o lună

în casa insularului/ s-a născut o lume/ pe șevalet/femeie cu pălărie/ și cercel de scoică/




dacă nu te grăbești
ai să găsești
jumătate de Infinit
în Jurnalul U

ce se întâmplă acolo
se poate
aici

merită să vezi că
urmele faptelor tale
vorbesc singure




http://www.carnuntum.co.at/park-en/park

zicerea ta despre tacere
o voi pune-n jurnal

fotografia aceasta-i
cortina
la scena intamplarii fiului meu
cu rana marului si a caisului

parantezele din marea dorinta
jurnalul u

tataie
mă întreb
de ți-ai pierdut
condeiul de strateg
și te-ai legat
de-un mut

ca fraierul
te-a păcălit un zvon
și cu securea-i frămâtat
un ciot

părerea-i din cetatea
cu cetățean de piatră
ce pare că știi azi
adună-n altădată

acum e rătăcirea
cu spor
și cu aromă

“și acum
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de pește
pe Regina Libertății
o aștept”

vorbele-s de acum la ruletă
roata se învârte
bila roșie sare pe pătrățele
pocniturile zimților
pe lamelă
tot mai rare

s-a făcut destulă lumină
mai multă
încă nu suportă orbitele
obișnuite cu întunericul

cântecul s-a întâlnit cu gândul cororanei

“ din era șmecherilor
când legile devin strigătoare la cer de nedrepte
când statul se preface vrăjmașul unei părți a națiunii
când violența și persecuțiile sunt oficializate...”

mă voi întoarce
la nunta adelei
spre sfârșitul verii
înainte de festivalul berii

până atunci
lucrurile se vor limpezi

atenție la ghilimele

"eu cu mine și cu noi
ne-mpărțim perfect
la unu.


totul până la capăt
fără ezitări
și în singurătate
perfectă"

sunt versurile lui george
din portretul de ieri
care se intinde-n azi
în mâine
până se vor împlini
cele bune și de folos

“nu mă iubesc suficient
am nevoie mereu de cineva
pentru a-mi putea vedea
chipul întreg.

nu știu cât sunt eu și câți sunt
alții în mine
”
“ mă trezesc hăt!
atât de departe de mine
că nu mai am timp să
mă întorc înapoi”
“voi semăna cu tine
voi fi frumos
voi semăna cu voi

numai așa vom înțelege că suntem
golul ce ne umple
și mai ales că inima există
doar când îi numărăm bătăile
primite.”

“e mult mai bine pentru tine
ca cei asemenea mie să
fugă de iubire cum fuge
ucigașul de cuțite. ”



“Să înjurăm cu drag
Așadar viața. Cu nimic mai
Lungă decât clipa de față.

Ieșirea va fi ușoară.
E tot ce îmi doresc
După ce am intrat
Pe ușa aia mică.
Elastică.”





“După coridor
Alt coridor.

Și între ele iubirea forță supremă.
Să facem bomba nucleară a fericirii
A unei împliniri simple și definitive.”

“Acolo, liniștea devenise o bătaie
Continuă
De inimă.”

“Nu se mai simte.

În noi nu mai suntem
Și abia acum frumusețea
noastră ne doare.
Fiecare se ascunde în celălalt
Numai privindu-l.”

eu cu mine și cu noi
ne-mpărțim perfect
la unu.


totul până la capăt
fără ezitări
și în singurătate
perfectă.



cuvintele-și lasă neputințele-n fața durerii
unde vezi un scaun liber
acolo ești tu
unde sunt două
acolo suntem noi
și dacă-s mai multe libere
tot noi suntem
pentru că împreună
le ducem pe toate

sensul vietii
se zice că-l afli
pe întuneric


împărțim din durere
așa cum împărțeam înainte țigările

în sufletul nostru
florile iubirii
fac încă semințe

dorul se face nod tare
de nedestrămat

depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută

în 17 minute
vin să te iau la dig
acolo-i locul crescut
din versul acela cu cerul

"înainte de-a veni ele
întrebările

there is always time..."

restul se citește
în camera hărților

că rău ar fi
să știi de la început
sfârșitul acțiunilor tale

pe vremea terasei lui Herimon
fiecare din noi
scriam scenarii
după care
făceam filmări


pentru scenariul acesta:

"...printre cei care mai dansează vals dar în alt timp
fugim noi și numai noi "

"...prin lanurile de alb și negru de pe hainele arlechinului
fugim fugim
ca să le arătăm noi lor"

"alături de pietrele prinse în avalanșe
în junglă prin cirezile fugărite de animalele de pradă
fugim "

"fugim pe câmpii ca și pe străzi cu un felinar mobil după noi"

de pe scara fără nume
o stea-n piatra vieții
a lui Svetozar
din duminica înmulțirii pâinilor

ascultă-ți rezonanțele

tu:

"Toate vasele eșuează în tine."

omul meu zice:

când fiecare secundă
devine fecundă-n
inima deschisă
ca o brazdă primitoare
de sămânța-semănătorului
vaporul nu se scufundă

exact așa
cu alte cuvinte
găsesc aici

"Ai grijă de oamenii tăi,
nu-i vărsa mai departe;
păstrează-i în portul tău
ca pe semințe de aur."

și celelalte gânduri

"simți cum pustiul
se-ntinde spre margini,"

drumuri între centru
și margine